Toate articolele din categoria: Drumeții și povești

Aventuri prin Dolomiți – partea a II-a

Ceasul sună. Încet. Ceilalți încă dorm, iar în cameră e destul de cald, încât să ne mișcăm nițel cam moleșiți, dar ne facem curajul și ne ridicăm și, apoi, luăm rucsacii și pâș-pâș ieșim din cameră. Era al doilea răsărit în Dolomiți, nu voiam să îl pierdem. Afară cerul nu se anunța foarte spectaculos, dar aerul de munte ne trezea toate simțurile și ne lua vălul de pe ochi. Cu pași repezi am început să țopăim pe ici-colo parcă eram niște capre negre(acelea pe care nu le-am văzut deloc în nici una dintre zilele petrecute printre întalții Italiei). De pe bolovan, pe bolovan am găsit punctul strategic(vorba vine) și, și cu ochii, și cu aparatul de fotografiat am început să surprindem frumusețea acelor locuri… nu prea le-am putea descrie în cuvinte, dar ne-a umplut inimile de o bucurie […] Întorși la cabană, după micul dejun ne-am luat rucsacii, am văzut un cuplu de marmote, ne-am mai oprit pe drum să tot admirăm ceea ce ne înconjoară și după o oră și ceva am ajuns și …

Parcul Național Cozia: prima întâlnire facilitată de ”Drumeți și drumeții”

Prin luna mai a acestui an ne-a venit ideea de a facilita o întâlnire(nu organiza, căci este un termen care nu ni se aplică din mai multe motive) cu oameni care au aceleași pasiuni ca și noi, pentru a împărtăși povești, a învăța unii de la alții și pentru a socializa face-to-face, lucru parcă tot mai greu în ziua de azi, din cauza distanței și a comodității/grijilor/etc. Pe atunci am avut în minte 3 locații: Ceahlău, Ciucaș și Cozia, însă s-a descis(prin vot, normal) că această primă întâlnire va avea loc în Cozia. Lunile au trecut repede și acum câteva zile, mai exact între 25 și 27 august, ne-am văzut în fața faptului împlinit, sus pe Cozia, fie la cort, fie cazați la cabană, 20 de oameni din aproape toate colțurile țării(Bistrița, Brașov, București, Cluj-Napoca, Hunedoara, Râmnicu Vâlcea, Reghin, Târgu Mureș). Toată întâlnirea a stat sub semnul ”vulpii”, căci un mic vulpoi ne-a ținut companie(ba a mai încercat să fure și o geacă), atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. În …

Delta Dunării, un tărâm pe care e musai să ajungi

Una dintre rezoluțiile pentru acest an a fost să ajung în Delta Dunării, lucru care s-a și concretizat în luna mai. Înainte, însă, să ajung acolo m-am documentat despre speciile de păsări pe care le-aș putea întâlni acolo, vegetația, dar și locurile pe care le-aș putea explora. Însă, dincolo de temele făcute acasă, Delta m-a surprins în cel mai frumos mod cu putință, astfel încât, și acum, după mai bine de 3 luni(chiar dacă acolo am stat 3 zile), îi port frumusețea în suflet și în minte, iar cu prima ocazie pe care o voi avea, mă voi reîntoarce la ea și nu doar pentru câteva zile, ci pentru mai mult timp. Chiar dacă în această tură nu am pus accent mult pe fotografie, ci mai mult pe recunoaștere, amintirile cu care am revenit după ea sunt prețioase. Să nu o mai lungesc atât, o să vă las mai jos, punctual, impresiile mele despre Deltă, precum și motivele care mă vor face să mă întorc la aceasta cu fiecare ocazie de acum înainte: Un Turn Babel …

Aventuri prin Dolomiți – partea I

Se iau doi oameni cărora le plac călătoriile, drumețiile și fotografia, se iau niște munți de-a dreptul spectaculoși, se pun la un loc și iese ceva frumos: o aventură prin Dolomiți întinsă pe parcursul mai multor zile. În rândurile care urmează vă vom povesti despre zilele petrecute în zona Lavaredo. Să nu mai zăbovim cu altele și hai să pornim la drum… Cortina d’Ampezzo… … o stațiune montană foarte bine aranjată care ne-a luat ochii de când am ajuns cu autobuzul din Treviso. Munți peste tot, curățenie peste tot, Turnul Babel peste tot și mult prea multe magazine cu echipamente de munte(care, tre să recunosc, ne cam luau ochii). Trecând peste aceste detalii, de cum am ajuns, nu ne-am luat prea mult răgaz să stăm și am luat la pas străduțele frumoase ale stațiunii și cotloanele acesteia și ne-a plăcut ce am văzut și cu siguranță când vom reveni prin Dolomiți, o să mai petrecem câteva ore și prin Cortina. Duminica e aglomerată tare, dar nici cu ziua de luni nu ne e rușine, căci valuri de …

doi pe munte

Aventura noastră prin munții Făgăraș

Și-acum aproape un an, doi omuleți s-au hotărât că pentru un concediu reușit n-ai nevoie de prea multe, decât de cel de lângă tine, de natură, un cort și musai aparatele de fotografiat. Inițial cei doi omuleți în cauză doreau să meargă în Tatra, dar după îndelungi cugetări și gânduri, au hotărât să meargă în Făgăraș, căci voiau să îi descopere frumsețea și măreția de aproape. Și uite așa începe povestea de la început de august 2016… Bocanci, cort, bețe, mâncare… … și lista poate continua, căci la noi ne-am pus cam de toate și trebuie să recunosc, că neavând cea mai mare experiență de drumeții mai lungi de 2 zile, am exagerat puțin cu rucsacul, lucru pe care l-am resimțit mai târziu, când am început să urcăm și să căborâm văi, dar au rămas amintiri plăcute și învățături pe măsură. Cu harta în mână, stăteam și trasam traseele pe care aveam să le facem, bucuroși că vom descoperi niște locuri cu care nu ne intersectasem atât de mult până atunci. Aveam planuri ambițioase, dar …

Dezvelind chipul naturii

Ceahlăul – un munte al poveștilor

„Nimeni și nimic la prima vedere, biserica era deschisă, am intrat sfios crezând că voi găsi pe cineva, dar acolo erau doar sfinții pictați pe icoane și liniștea, atât de caracteristică Ceahlăului. Am stat câteva momente, mi-am mai tras sufletul, iar când am ieșit un motan mare și gras, frumos de mama focului m-a întâmpinat prietenos cu un miorlăit pe măsură.” Prin perioada liceului, sătulă parcă de munții mei (din zona Dornelor), am început să iau la pas frumoasele locuri din județul Neamț. Pădurile parcă nesfârșite, liniștea acompaniată doar de trilurile păsărilor, precum și simplitatea oamenilor pe care îi întâlneam în drumețiile mele pe acolo, m-au făcut să cutreier zone de multe ori, acolo regăsindu-mi inspirația de scris, iar mai apoi de fotografiat (după ce mi-am cumpărat primul aparat de fotografiat digital, un mic „săpunel”). Prima întâlnire cu Ceahlăul… … a fost și dragoste la prima vedere. Eram, pe atunci, studentă în anul 2 și îmi tot promisesem că voi ajunge pe Ceahlău, dar parcă mereu intervenea câte ceva și luam vreun alt traseu, pe vreun alt …

Daniel Mirlea - fotografie

De la Vălul Miresei la Vârful Lespezi

Se spune că fotografului, dar mai ales drumețului îi șade bine la drum, de aceea, cum prindem câte o ocazie, mai ales acum, când vremea e prielnică în a face drumeții, plecăm pe ici colo. Chiar dacă suntem de ceva timp amândoi în Cluj-Napoca, nu prea am apucat noi prea mult să colindăm Apusenii. Însă, de anul acesta, cu ajutorul unui prieten drag (mulțumim, Mircea) am început, cu pași mărunți, încă, ce-i drept, să colindăm câte o bucățică din acești mici, dar frumoși munți. O scurtă întâlnire cu Mircea, în care s-a pus țara la cale, adică locurile prin care urmează să colindăm, a avut ca rezultat: duminică mergem pe la Cascada Vălul Miresei, iar mai apoi, urcăm pe Vârful Lespezi.  Cascada Vălul Miresei – mai frumoasă ca orice văl   Și-am pornit nu chiar la prima oră a dimineții, dar suficient de devreme încât, odată ajunși acolo, la cascadă să ne bucurăm de priveliștea pe care o oferea, dar și de liniștea care se auzea printre ritmul apei care cădea cu o forță impresionantă. …

Ciucas - drumetie - fotograf Daniel Mirlea

Ciucașul de-a primăvara, iarna

Însă, cu toate acestea ne-am bucurat de ceva mai frumos, cadre de iarnă, în care am surprins sublimul acesteia, acea furie transformată în frumos, acea viață pe care iarna o dă muntelui, o dă brazilor falnici, o dă naturii, în general. Dragă drumețule, probabil știi că socoteala de acasă nu e niciodată ca cea din târg și că, uneori (ca să nu spunem în cele mai multe dintre cazuri) planurile își schimbă macazul și, atunci, pe loc, trebuie să improvizezi și să-ți regândești drumeția. Ca tot omul care are nevoie să-și încarce bateriile, ce ne-am gândit noi… hai pe munte (nu la, cunoscătorii știu de ce). După stat, gândit, analizat, răzgândit și tot acest ciclu pus pe repeat, am ajuns la concluzia că dacă tot nu am fost pe Ciucaș să mergem pe Ciucaș. Am consultat vremea, nu se anunța ea prea frumoasă, dar cum de multe ori am pățit să mergem pe munte și meteo să spună una și acolo să spună alta, ne-am zis… vremea se schimbă, deci mergem acolo. Ce nu aveam …