Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Scrie un comentariu

Călin Gabor: ”Prin fotografie oferim posibilitatea elementului fotografiat de a-și prelungi existența într-un alt spațiu.”

Călin Gabor a poposit puțin pe pe la noi povestindu-ne despre relația sa cu natură și fotografie. Revenit de câțiva ani aproape de satul său din copilărie, la poalele Călimanilor și Bârgăului, e conectat 365 zile pe an(cu mici excepții cu o zi mai mult, când e an bisect) cu natura și cu frumusețile pe care le oferă aceasta în fiecare anotimp.

Poţi să ne spui câteva lucruri despre tine explicând, totodată, și background-ul pe care îl ai și cum ai ajuns să te îndrepţi către fotografiatul peisajelor, dar și al elementelor de natură?CG: Salut. Povestea mea e una destul de obișnuită. Am fost atras de natură de când mă știu. Mi-am petrecut primii patru ani din viață într-un sat de la poalele munților Bârgăului și Călimanilor. Încă mai am câteva amintiri din perioada respectivă. Îmi vine în minte o drumeție cu părinții mei spre o stână dintr-o poiană retrasă din munții Călimani, printr-o pădure deasă, pe o ceață foarte densă. Și acum simt aroma de conifere și atmosfera specifică dată de senzația că te afli pe tărâmul animalelor sălbatice.

Apoi, au fost vacanțele de vară petrecute la bunici, cu tot alaiul de activități. Practic, exceptând perioadele de odihnă, eram tot timpul în aer liber și într-un permanent contact cu elementele naturii – de la mersul la fân – la scăldat și pescuit, de la culesul ciupercilor – la jocurile de prin grădină.

Din timpul licelui am început să merg pe munte, pe jos ori cu bicicleta. Firește că a apărut dorința de a aduce acasă și locurile văzute și experiențele trăite. Am început cu un aparat modest pe film, primit în dar de la prieteni, când am împlinit 18 ani. Apoi, prin 2005 din banii câștigați peste vară în State mi-am luat de acolo primul aparat digital. Lista de cumpărături a fost lungă, așa că m-am limitat la un compact. Unul destul de bun de altfel, mai ales că beneficia de modul Manual, care m-a ajutat să înțeleg mai bine principiile tehnice și practice ale aparatelor digitale, făcându-mi astfel ucenicia până ce am trecut pe DSLR undeva în vara anului 2010. Ca inspirație îmi aduc aminte cu drag de revista Photomagazine, dar și de scurta apariție a revistei Phototravel sau de platformele Badorgood ori Alpinet.

După facultate, din dorința de a trăi mai sustenabil și mai liber, am luat decizia împreună cu partenera mea de a ne muta la țară. Astfel am revenit aproape de satul din copilărie, tot la poalele Călimanilor și ale Bârgăului. Aici am luat parte cu adevărat la spectacolul naturii. Să fii conectat 365 de zile la ritmurile ei, să trăiești și să experimentezi pe viu și atât de aproape succesiunea anotimpurilor e ceva extraordinar. Iar acum am ajuns să îmi împart timpul între fotografie, turism pe bicicletă ca ghid și meșterit pe lângă ogradă.

Spunea Ansel Adams, unul dintre părinţii fotografiei, că “fotografia… oferă o infinită varietate de percepţie, interpretare și execuţie”. Ce înseamnă fotografia de natură pentru tine?

CG: Pentru mine fotografia de natură e o modalitate de a opri timpul, de deconectare față de o lume, uneori lipsită de sens, și de a savura fiecare moment, oferit necondiționat.

Natura ni se descoperă mereu și parcă de fiecare dată, chiar dacă mergem în același loc, ea ni se arată altfel faţă de data trecută. Care sunt momentele zilei, precum și stările naturii, să le numesc așa, pe care îţi place să le surpinzi în cadre?

CG: Da, așa este. Nici o zi nu seamănă cu cealaltă, nici un anotimp nu se repetă întocmai ca cele din anii precedenți, și asta am observat-o cel mai bine de când locuiesc mai aproape de natură. Totul este într-o continuă dinamică și schimbare.

Ca momente ale zilei, cel mai mult îmi place să fotografiez dimineața devreme, atât înainte, dar și după răsăritul soarelui. Se întâmplă ceva magic în astfel de momente – tot acel spectru de culori ce se metamorfozează la orizont înainte de răsărit, natura ce se trezește pentru o nouă zi, negurile ce dansează în vâlvătăile razelor de lumină, picurii sclipitori de rouă ori cristalele de brumă de pe frunzele ruginii. Trebuie să recunosc că datorită fotografiei am fost motivat să mă trezesc devreme ca să iau parte la acest spectacol.

Iar ca stări ale naturii, momentele dramatice, cu ceață și neguri, vânt sau viscol, sau cu prezența fronturilor atmosferice ce determină schimbări bruște ale vremii, mi se par cele mai potrivite. De asemenea mă inspiră trecerile dintre anotimpuri și amprenta lor asupra peisajului.

La nivel fotografic, ești genul de persoană care se gândește înainte de a pleca de acasă cam ce cadru ar vrea să surprindă sau odată ce ai ajuns într-un loc lași natura să ţi se descopere și o surprinzi atunci pe loc?

Depinde de locație. Dacă fotografiez într-un loc cunoscut atunci am anumite cadre pe care le proiectez în minte, dar de cele mai multe ori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe teren, și asta deoarece natura e mereu surprinzătoare.

Privești natura altfel și ne-o descoperi într-un mod în care, poate, nu am privi-o. În ce măsură crezi că fotograful aduce un plus de valoare unui cadru?

De multe ori, ca fotografi, suntem criticați că privim doar prin intermediul aparatului de fotografiat. Nu prea sunt de acord cu lucrul ăsta, pentru că din experiență am observat că putem observa detalii care pot scăpa altora. Iar prin fotografia de natură și peisaj, practic fotograful caută acele cadre care să exprime într-un mod armonios, estetic și minimalist acel aparent haos prezent în natură.

Iar prin fotografie oferim posibilitatea elementului fotografiat de a-și prelungi existența într-un alt spațiu.

Împărtășește cu noi una dintre fotografiile tale preferate pe care ai surprins-o și spune-ne și care e povestea din spatele ei, ce o face atât de specială?

Am ales o fotografie care poate părea banală pentru unii sau excepțională pentru alții, dar care pentru mine are o mare însemnătate, pentru că reprezintă esența mersului pe munte. Aici, mai aproape de cer, încă mai poți să experimentezi o lume total diferită față de cea din văi, în care natura a rămas într-o stare pură, mai puțin alterată de elementul antropic și care, pe mine, mă trimite într-un spațiu atemporal, din vremuri demult apuse.

Am intitulat-o Solaris, și poate fi în același timp și un omagiu adus astrului căruia i se datorează în mare măsură existența vieții pe Pământ, dar și a fotografiei.

Era 1 ianuarie 2011, și ieșisem afară din refugiul Curățel din Munții Rodnei, unde ne-am petrecut trecerea dintre ani. O ceață densă învăluia culmea pe care ne aflam. Dar totuși intensitatea luminii parcă îmi zicea că undeva deasupra, nu foarte departe, s-ar putea să fie soare. Pe atunci nu aveam smartphone ca să consult pagina INMH și să verific starea vremii în timp real de la stațiile meteo apropiate. Astfel că a trebuit să mă bazez pe intuiție. Am început să urcăm, iar după jumătate de ceas prin white-out am ieșit deasupra norilor. Chiar dacă mai experimentasem acest fenomen, nu am mai văzut niciodată o mare de nori atât de impresionantă. Practic toată depresiunea Transilvaniei era acoperită de un strat consistent de nori de joasă altitudine. Am putut zări întregul arc carpatic, iar peste una din văile de la baza muntelui, pătura de nori se scurgea precum o cascadă. Deși erau câteva grade bune sub zero, iar vântul bătea cu putere, prezența Soarelui diminua efectul frigului tăios.

La toate minunățiile astea era nevoie și de un martor, astfel că prezența umană în cadru vine să completeze întreaga scenă.

Pentru că prin intermediul acestui proiect dorim să descoperim cititorilor și locuri din ţară, povestește-ne puţin despre unul dintre locurile la care te întorci mereu cu drag.

Trebuie să recunosc că mă simt norocos că locuiesc foarte aproape de unități montane precum Munții Călimani, Rodnei sau Bârgău. Practic în mai puțin de o oră pot să ajung deja pe terenul de joacă. Iar dintre locurile frecventate din cadrul celor trei, dacă ar fi să aleg, cred că cel mai bine mă simt în căldarea glaciară a Lalei din Munții Rodnei, vara, în iunie, când înflorește rododendronul, când trebuie să te trezești mai devreme de 4 dimineața pentru a nu pierde spectrul de culori de la orizont de dinaintea răsăritului.

Surprinzi munţii în fotografiile pe care le realizezi și, cu siguranţă, și munţii te surprind pe tine de fiecare dată când pășești în sancturul lor. Dintre toţi aceștia pe care i-ai colindat, de care te simţi cel mai legat și care, din punct de vedere fotografic, te inspiră cel mai mult?

Deși am avut ocazia să văd și să trăiesc o scurtă perioadă în inima Alpilor, tot Carpații noștri mă inspiră cel mai mult. Iar de aici, îmi este greu să aleg, pentru că fiecare masiv are particularitățile și farmecul său. Dar ca să îți răspund totuși la întrebare, cred că tot la trio-ul enumerat mai sus mă voi opri. Îi simt ca pe niște frați mai mai care mă primesc de fiecare dată cu brațele deschise. Aș menționa, totuși, și Retezatul, care cred că este cel mai frumos masiv din Carpații românești.

Ţi-ai denumit blog-ul pe care mai postezi fotografii ”Æquilibrium”, cuvânt care poate avea o însemnătate diferită de la persoană la persoană. Ce anume dorești tu să transmiţi prin această denumire persoanelor care îl urmăresc/vizitează?

Æquilibrium înseamnă pentru mine o călătorie exterioară, dar mai ales una interioară, fie ea prin fotografie, observarea naturii sau drumeții. Mai poate fi și un principiu sau un îndemn pentru o viață în echilibru cu mediul înconjurător, cu semenii, dar mai ales cu noi înșine. Împăcarea cu sinele e esențială pentru o existență armonioasă.

Iar dacă fotografiile pe care le postez ajung să inspire și să aibă un efect benefic asupra celor care ajung să le vizualizeze, atunci pot să mă consider împlinit.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeţi și drumeţii”.

Petreceți cât mai mult timp în natură și căutați bucuria și fericirea în tot ceea ce faceți.

© text: Andreea Popescu, Călin Gabor

© foto: Călin Gabor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s