Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Scrie un comentariu

Gheorghe Popa: ”Patagonia este la capătul Pământului, este un loc exotic la care am visat multă vreme.”

Gheorghe Popa ne-a mai trecut pragul și ne-a povestit despre pasiunea lui, fotografia. De această dată, în rândurile de mai jos, nu e doar vorba despre fotografia, ci și despre Patagonia, acel loc de care s-a îndrăgostit și în care speră să mai revină, un loc în care ești înconjurat de frumos la tot pasul.

1. Ai petrecut peste 15 zile în Patagonia, unul dintre acele locuri în care fotografii, nu doar de la noi, doresc să îl surpindă în toată splendoarea lui. Ce a însemnat această experiență pentru tine

G: Patagonia este la capătul Pământului, este un loc exotic la care am visat multă vreme, chiar și înainte să mă apuc de fotografie; surprinzator, însă multă lume crede că este o țară. A fost o experiență nouă, am stat foarte mult în cort într-o perioadă a anului în care toamna se îmbină cu iarna, deci la temperaturi scăzute, am avut parte de ninsori, de corturi înghețate, dar și de multă vreme buna.

2. Pentru că în mare parte s-a dormit la cort și ați mers mult pe jos, rucsacul a trebuit să fie unul potrivit pentru așa ceva. Cum a fost cu împachetatul rucsacului și ce ai recomanda celor care pleacă la drum în acele locuri să își ia neapărat cu ei

G: Cu rucsacul și echipamentul a fost cel mai greu, pentru că nu aveam experiența turelor lungi pe munte, nu știam de ce o să avem nevoie și cum o să reacționam după 3-4 nopți în sălbăticie, așa că am început pregătirile și strângerea de informații cam cu un an înainte. Echipamentele de munte și, în special cele de iarnă, cred că sunt cele mai scumpe, așa că am încercat să cumpărăm cât mai mult la reducere, există magazine care la cumpărături mai consitente îți oferă reduceri substanțiale, chiar și peste reducerile obișnuite(noi am cumpărat foarte mult de la Alpinexpe Oradea). De obicei la magazinele de specialitate, din fericire, lucrează și oameni cu o vastă experiență pe munte și pot să spun că sfaturile lor au fost binevenite.

Rucsacul l-am încărcat la minimum și, cu toate acestea, a avut cam 20 de kg, iar, pe lângă el, am avut o gentă foto cu două aparate și trei obiective(recomand mirorless în astfel de ture, datorită volumului și masei mici). Ca echipament:

  • este obligatorie perechea de bocanci din piele nubuk, noi am avut bocanci clasici din piele;
  • ca prim strat de îmbrăcaminte recomand merino (hainele din acest material s-au comportat excelent);
  • mănuși, căciulă, pufoaică și, bineînțeles, geacă și pantaloni de Goretex pentru ploaie și vânt.

Problema a fost mâncarea, însă, și aici, am mers pe recomandarea venită din partea mai multor prieteni și pot să spun că a fost perfect (am folosit produse Treak N Eat).

3. Ai venit cu o serie de fotografii aparte, care spun altfel de povești, care duc privitorul în alte locuri, cum e Patagonia din punct de vedere fotografic?

G: Locul este incredibil, totul este aparte. Pădurea de lenga este total diferită față de orice altă pădure pe care am văzut-o până acum și, cum este intinsă pe o suprafață mare, chiar ai sentimentul că ești într-un loc străin, departe de casă. Deși toamnă, când am fost noi nu am avut parte de celebrul vânt patagonez. În pădure, pe copaci, și nu doar, semnele unei clime dure se pot observa cu ușurință și, din câte am înțeles, copacii de lenga sunt foarte rezistenți la intemperii.

Din punct de vedere fotografic, Patagonia este incredibilă, doar să ai vremea care trebuie, când ești acolo nu ai voie să umbli fără aparat și, deși știam acest lucru, am ratat un curcubeu superb într-o zi când mergeam la pârâu să iau apă.  

4. Ați mers mulți kilometri pe jos, ați putut vedea o mulțime de locuri, surprinde momente și întâlni oameni. În ce locuri de acolo ai vrea să revii cu drag și ce le face atât de speciale pentru tine?

G: Am mers aproximativ 170 -180 km pe jos și cred că am fost în cele mai cunoscute locuri din Argentina și Chile, însă, mie și Oanei cel mai mult ne-a placut în Argentina, la baza muntelui Fitz Roy în campingul Poincenot unde am petrecut 3 nopți. Acolo cred că s-a creat și legătura cu grupul, iar locul era incredibil, cred că m-aș întoarce doar ca să stau acolo o săptămână. Cred cu tărie că este locul care oferă cel mai mult, atât din punct de vedere fotografic, cât și ca trasee pentru trekking.

5. Cum sunt Anzii Patagoniei comparativ cu alți munți pe care i-ai urcat sau văzut de la bază? Ce au ei aparte?

G: Sunt ghețari pe suprafețe foarte întinse, Muntele Fitz Roy și Cerro Torre se află în Parcul Național Los Glaciares, care cred că este cel mai mare din Argentina, tot în acest Parc National aflându-se și celebrul ghețar Perito Moreno. În Chile este oarecum la fel, la baza masivului Paine se găsește ghețarul Grey de unde începe celebrul traseu de trekking ,,dublu V’’. Atât în Argentina, cât și în Chile, atunci când te afli la baza ghețarilor se aud din când în când rupturi de gheață ce seamănă cu tunetele, iar din reflex, la aceste zgomote când nu eram în cort ne uitam după fulgere.

6. Cadrele făcute în Patagonia au frumusețea lor, însă care este cadrul acela de care este cel mai mulțumit că ai reușit să îl faci și ce anume îl face să fie așa?

G: Pentru mine, de multe ori, o fotografie este reușită pentru că îmi trezește anumite senzații pe care le-am trăit într-un anumit moment și, de cele mai multe ori, trebuie să le spun povestea. Când am ajuns la baza muntelui Fitz Roy, în prima dimineață la răsărit totul era perfect, mergeam înșirați pe potecă, iar în dreapta noastră se vedea muntele în lumina albastră a dimineții, însă, din păcate, la răsărit, acesta s-a acoperit de nori, așa că ne-am familiarizat cu arealul și ne-am căutat fiecare locul pentru următorul răsărit care a fost perfect. Așa am reușit să surprind muntele Fitz Roy la răsărit din pădurea de lenga, care este una dintre fotografiile mele preferate din tură.

7. Cu siguranță că de-a lungul drumului făcut ați întâlnit oameni de-ai locurilor, cum sunt aceștia? 

G: Atât argentinienii, cât și chilienii mi s-au părut oameni foarte calmi. Ce mi-a atras atenția, de exemplu, în Chile, în Puerto Natale am văzut foarte mulți câini vagabonzi de talie medie, de rasă chiar, dar foarte calmi și prietenoși.

8. În momentele în care oboseala intervenea, căci nu a fost deloc un drum ușor cel parcurs, cum anume te îmbărbătai să continui drumul?

G: Într-adevăr, nu a fost ușor, dar a fost frumos; nu prea aveai cum să te descurajezi în locurile acelea, pentru că totul era impresionant. Atât în Argentina, cât și în Chile, cele mai importante obiective le ai tot timpul în față, adică oriunde mergi aproape tot timpul vezi Fitz Roy, Cerro Torre, Los Cuernos sau Los Torres, practic te cam fură peisajul și uiți de toate, chiar dacă te plouă sau ninge.

9. Ce anume ți-a adus această tură fotografică și ce anume ai învățat în acele zile petrecute într-un imens de culoare și înălțimi?

G: În primul rând, prieteni noi, iar în al doilea rând, încredere în forțele noastre proprii, pentru că ne-am pregătit foarte mult timp pentru această aventură, iar lucrurile au decurs mai bine decât ne-am așteptat, iar fotografiile au fost cel mai frumos cadou. Nu credeam niciodată că o să rezistăm șase nopți în sălbăticie, probabil este cea mai frumoasă experiență trăită până acum.

© text: Andreea Popescu, Gheorghe Popa

© foto: Gheorghe Popa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s