Drumeții și povești
Comentariu 1

Aventuri prin Dolomiți – partea I

Se iau doi oameni cărora le plac călătoriile, drumețiile și fotografia, se iau niște munți de-a dreptul spectaculoși, se pun la un loc și iese ceva frumos: o aventură prin Dolomiți întinsă pe parcursul mai multor zile. În rândurile care urmează vă vom povesti despre zilele petrecute în zona Lavaredo. Să nu mai zăbovim cu altele și hai să pornim la drum…

Cortina d’Ampezzo…

… o stațiune montană foarte bine aranjată care ne-a luat ochii de când am ajuns cu autobuzul din Treviso. Munți peste tot, curățenie peste tot, Turnul Babel peste tot și mult prea multe magazine cu echipamente de munte(care, tre să recunosc, ne cam luau ochii). Trecând peste aceste detalii, de cum am ajuns, nu ne-am luat prea mult răgaz să stăm și am luat la pas străduțele frumoase ale stațiunii și cotloanele acesteia și ne-a plăcut ce am văzut și cu siguranță când vom reveni prin Dolomiți, o să mai petrecem câteva ore și prin Cortina. Duminica e aglomerată tare, dar nici cu ziua de luni nu ne e rușine, căci valuri de turiști(mai mult oameni de-ai muntelui) veneau din toate părțile, însă majoritatea aveau un scop: să ajungă la refugiul Auronzo(ca și noi, de altfel).

De la refugiul Auronzo, încotro?!

După o seară frumoasă pe care am petrecut-o în Cortina, încheiată cu o pizza delicioasă, și o noapte în care ne-am odihnit bine, dis-de-dimineață ne-am strâns rucsacii și ne-am croit drumul până la autogară. După ce am așteptat un timp a venit și autobuzul nostru care avea să ne ducă până sus, la refugiul Auronzo(2.333 metri). Pe toată durata călătoriei(aproximativ o oră) ne pregăteam deja sufletele pentru ce avea să urmeze: o mare de munți pe care aveam să îi vedem, căci de descoperit… prea scurt timpul. Ajunși sus, am văzut că lucrurile stau în felul următor, oamenii făceau un fel de pelerinaj până în șa(mai sus de Lavaredo), admirau Tre Cime și împrejurimile și se reîntorceau(majoritatea) de unde au plecat. Ne-am făcut și noi loc printre turiști, montaniarzi și câini și ne-am îndreptat către refugiul Lavaredo, unde aveam să petrecem două nopți; distanța între aceste refugii este de aprox. 30 de minute.

Refugiul Lavaredo: mâncare bună…

… oameni de treabă și peisaje de vis în jur, mai ales la apus și la răsărit – cam aceasta ar fi descrierea acestui refugiu în câteva cuvinte. Refugiul este situat la o înălțime de 2.344 metri, cam la poalele Tre Cime, iar peisajele de acolo te fac să te îndrăgostești de acel loc(deși prin Dolomiți ne-am tot îndrăgostit de locuri și de fiecare bucățică de stâncă). În prima seară am avut noroc că am fost singuri în cameră și astfel am putut ieși liniștiți la apus și mai apoi la răsărit(unul, că celălalt dormea prea bine) și să surprindem o bucățică din toată acea frumusețe. Pe timp de zi, refugiul este și el popas pentru pelerinii Tre Cime, căci după ce ajung în șa, coboară aici să mănânce clasicul ștrudel cu mere și să bea o bere bună nefiltrată. În a doua seară ni s-a dus norocul(s-a dus de tot atunci și pentru celelalte seri) și am avut mai mulți colegi de cameră. Dar, cu toate astea, pentru că voiam neapărat să ieșim la răsărit, ne-am pregătit totul de seara, căci nu mai fusese apus, plouase sănătos și tunase frumos încât vuiau munții.

Prin împrejurimi

Chiar dacă refugiul Lavaredo este un punct de atracție pentru mii de turiști în fiecare zi, odată ce te îndepărtezi de potecile principale și mergi pe traseele mici, vei vedea că ești doar tu, celălalt și munții, iar asta îți dă un sentiment de încredere, de bucurie și de libertate. Am făcut câteva trasee pe care singurele ființe pe care le-am întâlnit au fost câteva marmote și o găinușă de munte cu puiuții(cu ei am avut cel mai mult de furcă, nu se lăsau fotografiați și pace, în schimb erau iuți și știau să se ascundă bine de tot). Marea de munți pe care o vedeam în jur, mai ales când ajungeam pe vreo stâncă mai singuratică, ne uimea și ne făcea să ne simțim, în același timp, atât de mici, dar și atât de mari sufletește că am ajuns prin acele locuri.

O bucățică din Dolomiți la apus și la răsărit…

… ne-a făcut să lăsăm aparatul de fotografiat momente bune și să privim paletele de culori care ni se dezvăluiau, precum și peisajele care te făceau, din când în când, să te ciupești. Fusesem avertizați, încă din Cortina de către o doamnă de la un magazin cu echipament de munte că ne vom îndrăgosti iremediabil de culorile din Dolomiți, însă nu credeam că va fi chiar așa. Ce a fost de-a dreptul spectaculos, ceva specific Dolomiților care intră mai mereu în peisaj, ceața care se tot plimba de ici colo, ba acoperind, ba descoperind crestele. Ne-a susprins și trebuie să recunoaștem că multe momente nu le-am surprins cu aparatul de fotografiat, ci le-am surprins doar cu privirea, bucurându-ne de ceea ce vedem(am spune că ne-am încărcat bateriile pentru când ni se face dor de acele locuri… trebuie doar să închidem ochii, și iar suntem pe creste, iar un apus colorat și iar vântul ceva mai nervos, dar blând în același timp, care să ne fie alături).

După două zile de Lavaredo…

… a trebuit să plecăm mai departe, însă asta va fi în episodul următor. Dar, să vă povestim pe scurt ce ne-a plăcut în zona Lavaredo:

  • am văzut pentru prima dată niște marmote mai prietenoase, care ne-au fost tare dragi și pe care am încercat să le surprindem în cadre. Sunt foarte atente și mereu în alertă, dar simpatice foc.
  • mâncarea la refugiu a fost chiar bună și sățioasă, chiar multă de tot(multe feluri de mâncare specifice, dar gazdele au fost amabile și au explicat ce și cum, ca să știm și noi ce mâncăm + că au fost binevoitoare să facă și un meniu mai special pentru aceste două zile aici pentru un omuleț cu intolerențe alimentare, deci un mare plus pentru asta).
  • sunt o mulțime de locuri pe care să le cutreieri fără ca să fii deranjat de valul de turiști și te vor surprinde peisajele în orice moment. Punctele de belvedere, chiar dacă se ajunge puțin mai greu la ele, sunt musai de făcut. Le veți putea repera cu ușurință care sunt(sunt situate în partea stângă de la cabană).
  • Tre Cime sunt spectaculoase, într-adevăr, dar sunt o mulțime de alte creste care vă vor lua ochii. Dar sunt de văzut, căci se poate observa cum timpul și fenomenele naturii au sculptat stâncile… și asta e o capodoperă.
  • veți mai putea vedea urme ale primului război mondial(grote, tranșee, tunele – în care astăzi se poate ajunge în cadrul mai multor via ferrata etc.), căci multe bătălii s-au dus prin acești munți între 1915 și 1917. Au lăsat amprente mari și de aceea, acolo sus un moment de tăcere e binevenit.

Utile

Cu ce am ajuns în Treviso: WizzAir ruta București – Treviso.

Cu ce am ajuns de la aeroport la Centrul Comercial Emisfero (unde este stația de autobuz către Cortina): autobuzele 104 și apoi 6.

Cu ce am ajuns din Treviso în Cortina d’Ampezzo: autocarul de la Cortina Express (ruta Veneția – Cortina d’Ampezzo).

Cu ce am ajuns din Cortina d’Ampezzo la refugiul Auronzo: cu autobuzul de la Dolomiti Bus (ruta directă, nu cu schimbare în Misurina).

Rezervări la refugii: noi ne-am făcut rezervările la refugii relativ din timp(undeva pe la jumătatea lunii mai) și am stat cu inima puțin strânsă, căci de la un refugiu la care voiam mult să stăm nu au mai avut locuri(e vorba de Pian di Cengia).

Refugiul Lavaredo: noi ne-am făcut rezervarea după ce am consultat site-ul refugiului(nu e el prea bine realizat, dar conține informațiile necesare la vedere, asta e important). Ne-am luat rezervare de tip half-board(include prețul pentru pat, mic dejun și cină).

© text: Andreea Popescu & Daniel Mîrlea

© foto: Daniel Mîrlea

1 comentariu

  1. Pingback: Aventuri prin Dolomiți – partea a II-a | drumeți și drumeții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s