Alexandra Pop: ”Întrebaţi-vă ce vreţi să faceţi cu adevărat, unde vreţi să fiţi şi mai ales cine să fiţi, şi faceţi totul pentru a ajunge acolo.”

Ne sunt foarte dragi oamenii care împărtășesc frumosul din natură, frumos pe care îl descoperă în diferite momente. Alexandra Pop este una dintre acele persoane, care ne încântă spiritul aventurier cu drumețiile și călătoriile sale scrise cu multă pricepere pe brambura.net.

1. brambura.net este locul din online prin intermediul căruia multe persoane au reușit să afle informaţii despre călătoriile și drumeţiile pe care le faci, împreună cu soţul tău Rareș. Cu toate acestea, cine e Alexandra de dincolo de blog și de când a început cu drumeţiile pe munte?

A: Alexandra dincolo de blog este o persoană optimistă care încă mai crede în oameni, care speră că în ciuda vitezei de zi cu zi putem să ne facem timp să ne uităm cu adevărat la cei de lângă noi şi să îi ascultăm.

Privind înapoi, muntele m-a atras mereu însă a început să facă parte din viaţa mea târziu, în perioada facultăţii abia. A venit ca o urmare naturală a faptului că mă lăsasem de sportul de performanţă (am făcut scrimă-sabie câţiva ani buni) şi simţeam nevoia în continuare de mişcare. Iar combinaţia cu natura avea sens. Mi-am dat repede seama că e locul unde vreau să fiu cât mai mult.

2. Site-ul pe care îl deţii este o sursă foarte bună de inspiraţie pentru oamenii care iubesc, atât drumeţiile, cât și călătoriile (în special cele care duc către ceva munţi). Cum ţi-a venit ideea să scrii și când mai ai timp și de el, mai ales că în timpul săpătămânii ai un job full-time?

A: Când eram mică am avut o perioadă lungă în care mi-am dorit să mă fac jurnalist. Mă atrăgea meseria pur şi simplu. Am înţeles însă repede că nu am talent în direcţia asta, dar am rămas cu plăcerea scrisului. Combinată cu dorinţa de a imortaliza experienţele noastre, blogul a apărut natural. La început a fost puţin stângaci, pentru că mi-am dat seama că trebuie să dau mult din mine atunci când scriu şi implicit să mă expun foarte mult, însă treptat am înţeles unde vreau să trag linia între personal şi public.

Cât despre timp, cred că ţine de priorităţi. În plus, eu sunt o persoană activă şi de regulă intră multe într-o zi. Aşa e ritmul meu de viaţă şi nu m-aş simţi bine altfel.

3. Spunea Mihai Jurca: ”Acolo sus, mai aproape de cer, cu norii fugindu-ţi sub picioare, te vei întâlni cu tine și-ţi vei da seama că ești om și stăpân, că ești liber și că poţi să zbori…”. Ce sentimente te încearcă atunci când ești pe munte și ce înseamnă, de fapt, muntele pentru tine?

A: Pentru acelaşi sentiment de libertate merg şi eu pe munte. Pentru mine sentimentul libertăţii are acelaşi efect ca şi rugăciunea: mă duc mai aproape de Dumnezeu. Un alt sentiment pe care îl am pe munte este acela că te umpli de frumos. Şi cred că trebuie să te umpli tu de frumos pentru a putea dărui şi altora.

4. Ai ajuns prin Patagonia, una dintre destinaţiile de vis, atât pentru montaniarzi, cât și pentru fotografi, datorită spectacolului vizual pe care îl oferă. Cum a fost această experienţă pentru tine și ce anume ai schimba (comparativ cu experinţa de anul acesta) pentru o viitoare dată când te-ai întoarce prin acele locuri?

A: Pentru mine cel mai impresionant în Patagonia a fost faptul că peisajele erau total diferite faţă de orice altceva mai văzusem până atunci. Cu siguranţă că elementul distinctiv pentru zonă îl reprezintă gheţarii.

Un alt aspect important a fost faptul că în Torres del Paine ne-am deconectat complet de civilizaţie timp de 8 zile şi în toată luna petrecută acolo am fost cu toată casa în spate cum se spune, pe cont propriu. Cele două elemente combinate cu faptul că nouă ne place să călătorim lent, să savurăm locurile cu riscul de a nu bifa toate obiectivele, mi-a oferit prilej de introspecţie. Patagonia e locul în care călătoria exterioară a fost dublată de cea interioară.

Cât despre ce aş schimba dacă m-aş întoarce prin acele locuri, ar fi câteva aspecte practice. De exemplu noi nu am fost pregătiţi pentru preţurile din zonele turistice ale Patagoniei. Citiserăm acasă despre preţul mediu al unei mese în Chile de exemplu, dar preţul ăla se poate tripla într-un parc naţional complet izolat. Aşa că a două oară mi-aş face temele mai bine. În rest, am mai învăţat şi alte lecţii, dar nu o să mă repet aici pentru că le-am sumarizat pe toate în articolul de pe blog.

5. Spuneai în descrierea destinaţiei Nepal de pe site-ul tău că acesta ”este locul unde trebuie să ajungi dacă iubeşti natura. […] În plus, experienţa culturală este şi ea de neratat. Aflat acolo, ai senzaţia că Europa e pe altă planetă. Totul este diferit: oamenii, obiceiurile, religia, mâncarea.” Cu ce altă viziune despre cultură, oameni, chiar și munte te-ai întors de acolo?

A: Când am ajuns în Nepal am avut senzaţia că am aterizat pe altă planetă. Cei care au văzut Asia ştiu despre ce vorbesc. Acolo ai impresia că Europa e undeva departe şi că totul funcţionează după alte reguli. Nepalul m-a făcut să înţeleg ce înseamnă diferite nivele de civilizaţie şi că de fapt călătoria în timp există. Călătorind în Asia vei merge în trecut, iar în State sau altundeva în vest, în viitor.

6. Aţi luat la pas și Dolomiţii, unii dintre cei mai spectaculoși munţi cu o diversitate peisagistică aparte din Europa. Care ar fi principalele locuri de care v-aţi îndrăgostit din acești munţi și pe care le-aţi recomanda celor care ajung prin Dolomiţi?

A: Dolomiţii mi-au intrat direct în suflet din prima clipă în care i-am văzut. În prima noastră incursiune acolo am parcurs o parte din Alta Via 2 (un traseu de mai multe zile din cabană în cabană). Ei bine pe traseul ăsta am putut vedea mai multe grupe ale Dolomiţilor, iar una dintre ele este Puez-Odle, grupă ce mi-a plăcut în mod special.

Un alt traseu care m-a marcat într-un mod diferit, prin încărcătura pe care o are este cel de pe Lagzuoi, munte pe care s-au dat bătălii în timpul primului război mondial şi care acum este muzeu în aer liber.

7. Nici munţii de la noi nu ţi-s deloc străini, ba chiar din contră, îi iei la pas destul de des. Din experienţa avută până acum, care este cea mai dificilă drumeţie a ta prin munţii noștri și de ce anume a fost așa?

A: Cred că cea mai dificilă drumeţie a fost cea de pe Valea Gălbinele din Bucegi . După ieşirea de pe vale am intrat pe Brâna Mare a Coştilei şi am parcurs o mare parte din ea. A fost o zi lungă, în care am mers pe trasee nemarcate, cu multe zone extrem de expuse. Spre final ţin minte că eram atât de aproape de Crucea Caraiman, dar încă pe brână şi ne-am trezit că am deviat de la traseu şi că trebuie să escaladăm un nou perete. Oboseala acumulată combinată cu sutele de metri de hău de sub mine au făcut să am emoţii mari.

8. Ai urmat potecile multor vârfuri montane din ţară, dar și din străinătate. Care a fost cel mai greu traseu pe care l-ai parcus și de ce? Ce recomandări ai avea pentru cei/cele care doresc să îl urmeze?

A: După cum povesteam şi mai devreme, nu sunt o adeptă a bifatului de obiective. Nu cred că ar trebui să mergi pe munte pentru cv. Muntele are atât de multe ipostaze frumoase încât rişti să uiţi să te bucuri de el în căutarea de obiective măreţe. S-ar putea ca o plimbare prin apuseni toamna, păşind pe frunzele care foşnesc să se dovedească mult mai frumoasă decât o incursiune pe Moldoveanu de exemplu.

Dacă ar fi să aleg un traseu greu însă, aş spune Everest Base Camp, în Nepal. A fost singurul moment în care am ajuns aproape de epuizare şi mi-am pus problema că nu o să ajung la capăt. Ce am învăţat atunci a fost că e bine să ai câteva zile de aclimatizare în plus faţă de cele două recomandate, pentru a avea posibilitatea să te adaptezi la modul în care reacţionează corpul tău la altitudini mari. Asta în cazul în care nu ştii deja, cum a fost cazul meu.

9. Ce sfaturi ai da persoanelor care abia acum descoperă muntele și vor să facă, sporadic sau chiar des, drumeţii pe munte?

A: Cred că fiecare din noi trăim experienţele diferit şi recunosc că nu prea îmi place să dau sfaturi. Dacă ar fi să aleg unul totuşi ar fi facă lucrurile exact aşa cum simt şi li se potriveşte lor.

10. Ne e foarte drag să mai citim despre locurile în care ai fost, iar prin felul tău de a relata întâmplările, parcă ne iei și pe noi cu tine în acea aventură. Care sunt planurile tale privind călătoriile și drumeţiile de acum încolo și ai ceva destinaţii în care ai dori mult să ajungi?

A: Mereu spunem cu Rareş că lumea e atât de diversă şi de frumoasă şi că sunt o grămadă de locuri pe care vrem să le vedem. Sunt destinaţii clasice în care ne dorim să ajungem, cum ar fi Islanda sau Canada. O parte frumoasă a călătoriilor însă este planificarea lor, iar acum încă savurăm plăcerea alegerii unei destinaţii viitoare. Ne place să visăm fără să ne punem nici o limită, iar apoi să ne întrebăm: ce-ar fi să mergem în locul x? Aşa că deocamdată nu ştim exact ce urmează.

11. Un mesaj pentru cititorii ”Drumeţi și drumeţii”.

A: Căutaţi frumosul atât în voi, cât şi în jurul vostru. Întrebaţi-vă ce vreţi să faceţi cu adevărat, unde vreţi să fiţi şi mai ales cine să fiţi, şi faceţi totul pentru a ajunge acolo.


Vă invităm să citiți regulat brambura.net, site-ul de aventuri și călătorii al Alexandrei.

© text: Andreea Popescu & Alexandra Pop

© foto: Rareș Pop

 

Reclame

Un gând despre „Alexandra Pop: ”Întrebaţi-vă ce vreţi să faceţi cu adevărat, unde vreţi să fiţi şi mai ales cine să fiţi, şi faceţi totul pentru a ajunge acolo.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s