Montaniarzi
Scrie un comentariu

Ionuț Cătălin Moraru: ”În situații extreme, viața ta poate depinde de loialitatea și priceperea unui coechipier.”

Ionuț Cătălin Moraru a acceptat să ne povestească despre experiența sa din expediția în Elbrus, expediție dedicată soldaților români care au murit la Mărășești, Mărăști și Oituz. În rândurile care urmează, veți putea citi, atât despre cât de importantă e loialitatea unui coechipier când pleci pe munte, cât și despre momentul greu când pui capăt unei expediții, dar și despre multe altele.

1. Multe persoane te cunosc prin intermediul muzicii pe care o faci, precum și pentru expediţiile pe vârfuri importante din Europa. Însă, cu toate acestea, spune-ne câteva lucruri despre tine și de când ai această dragoste pentru munte?

C: Mă numesc Ionuț Cătălin Moraru și sunt originar din Dorna Candrenilor, județul Suceava. Dragostea pentru munte am dobândit-o din primii ani de existență, încă de când, la vârsta de 4 ani am urcat pentru prima dată pe vârful Ousoru(1639 metri) împreună cu tatăl meu. De atunci munții au devenit pentru mine o a doua casă.

2. Dinu Mititeanu spune că ”în munte se intră ca într-o catedrală, în liniște și cu smerenie”. Cum anume te pregătești pentru o tură montană de mai multe zile?

C: În primul rând, o pregătire psihică, fizică și tehnică prealabilă este absolut necesară. Înainte de a urca pe orice munte, trebuie luați în calcul toți factorii de risc la care te vei expune(fenomene meteo extreme, dificultatea traseului și alte pericole aferente) vizualizând efectele pe care le-ar putea avea asupra siguranței personale și/sau a grupului. În consecință, trebuie să fii pregatit pentru ceea ce poate fi mai rău, (vizualizând situațiile extreme care pot apărea, precum și depășirea acestora), având o condiție fizică bună sau foarte bună, un echipament adecvat și cunoștiințele tehnice de care ai nevoie pentru a avea o experiență lipsită de peripeții.

3. Plecatul într-o drumeţie pe munte e mereu prilej de o pregătire în prealabil, fie că este vorba de o zi, sau de mai multe zile. Ce nu îţi lipsește niciodată din rucsac, indiferent de tipul de drumeţie pe care îl faci?

C: Din rucsacul meu nu lipsesc niciodată: necesarul de apă și mâncare, o pelerină de ploaie, haine de schimb, harta și busola și/sau GPS-ul, cuțitul și o trusă de prim ajutor. Au fost ture de o zi în care am plecat fără aproape nimic și m-am descurcat, dar nu fără emoții. De aceea, îi sfătuiesc pe toți cei care vor să urce pe munte să nu plece nepregătiți, pentru că e posibil să plătească pentru această greșeală.

4. Muntele este, de multe ori, imprevizibil. Care este cea mai dificilă provocare pe care ai avut-o până acum în munţi?

C: Din fericire, pot spune că nu am avut parte de provocări majore, deoarece prefer să țin cont de prognozele meteo, iar în unele situații, dacă instinctul îmi dictează, prefer să mă întorc din drum decât să risc. În rest, m-am rătăcit de câteva ori prin pădure, am fost atacat de câinii de la stâni sau am fost surprins de vreme rea, însă peste toate am trecut cu zâmbetul pe buze.

5. Pe lângă vârfurile pe care ai ajuns, aici în ţară, ai urcat și pe Mont Blanc(4810 m) și Grossglockner(3798 m). Povestește-ne puţin despre aceste două ascensiuni pe care le-ai făcut.

C: În ciuda celor declarate în presa, pe Mont Blanc nu am ajuns până în vârf din cauza vremii neprielnice și a lipsei de experiență din acea vreme. Pe Grossglockner, în schimb, am ajuns alături de cei de la Summit’s Experts. Ambele ascensiuni au avut un impact major asupra mea ca om. În special reușita pe Grossglockner a însemnat foarte mult pentru că i-am dedicat-o prietenului meu Paul Țăranu. Lucrul cel mai frumos din toate aceste ture, a fost că am cunoscut oameni minunați și am avut timp de introspecție și reevaluare personală.

 

6. La începutul lunii mai, anul acesta, citeam despre tine și despre expediţia în Elbrus(5.642 metri) pe care urma să o faci, expediţie dedicată soldaţilor români care au murit la Mărășești, Mărăști și Oituz. De ce ai ales tocmai Elbrusul?

C: Am ales Elbrusul din mai multe considerente. În primul rând, pentru că este cel mai înalt vârf din Europa, în al doilea rând, pentru că este un munte de dificultate tehnică mai redusă și în al treilea rând, pentru că ar fi trebuit să îl urc în 2009 alături de Paul Țăranu, împreuna cu o echipă din cadrul Facultății de Geografie din Cluj-Napoca. Am avut, și din păcate încă am , “unfinished business” cu vârful Elbrus, de aceea mă voi întoarce în curând.

7. Ce a însemnat pregătirea, de această dată, comparativ cu alte expediţii pe care le-ai mai făcut?

C: De aceasta dată am reușit să obțin câteva sponsorizari din partea Aqua Carpatica, Primăriei Dorna Candrenilor, SIG Combibloc, Magazin BASE CAMP și MMS Consulting. De aceea am avut mai mult de lucru cu partea birocratică la care s-a adăugat și procesul de obținere a vizei pentru Federația Rusă.

 

Ca pregătire fizică, am urmat aceeași rutină ca cea din cadrul pregătirilor pentru celelalte două vârfuri mai sus menționate în interviu. Am alergat și am făcut numeroase ture de anduranță în munții Suhard, Rodnei, Călimani și Rarău-Giumalău.

8. Povestește-ne despre momentul din care aţi plecat de la baza muntelui până în momentul în care v-aţi oprit, în care aţi ales sănătatea și nu vârful cucerit.

C: În primul rând, expediția a început pentru mine într-o notă negativă prin faptul că nu am putut fi însoțit de doi dintre prietenii mei din țară, cu care am programat ascensiunea cu mult timp în urmă. Am ales, însă, să accept invitația lui A., în ciuda faptului că l-am întâlnit doar pe foarte scurt în Chamonix și nu am urcat niciun munte împreună. O greșeală pe care nu o voi repeta prea curând, dar omul din greșeli învață.

Ascensiunea propriu-zisă a început în data de 2 iunie a.c., când am urcat cu toții la 3.800 de metri (Zona Garabashi/Barrels). A doua zi am urcat până la cota 4.500 unde ne-am montat corturile, într-o zonă destul de expusă la vânt. În următoarea noapte, vijelia a fost destul de puternică (personal nu am mai auzit urletul vântului într-un asemenea hal), iar când am ieșit din cort pentru a-l stabiliza, o rafală mi-a dăruit niscaiva praf vulcanic în ochiul drept.

 

În cea de a treia zi a ascensiunii, am hotărât să urcăm până deasupra de Pastukhov Rocks pentru a ne aclimatiza pentru asaltul final, A. propunând să ne montam cortul în zona respectivă.  În timpul acestei ascensiuni, G. (cealaltă persoană care m-a însoțit în această tură) s-a simțit rău și a decis, chiar de ziua ei de naștere, că vârful Elbrus este prea mult pentru ea de această dată. Așadar, am fost nevoiți să coborâm înapoi în tabăra precedentă, renunțând, totodată la ideea greșită de a înnopta la peste 5.000 de metri, total expuși elementelor naturale.

În seara zilei de 4 iunie, am hotărât împreună cu A. că vom încerca amândoi să urcăm pe vârf, urmând ca G. să ne aștepte la cort. Am încercat să topesc zăpada pentru a avea suficientă apă în ziua vârfului, dar nu am reușit decât să umplu două termosuri,până când arzatorul mi s-a oprit complet, și să mă aleg cu degerături superficiale la vârful degetelor.

A urmat, apoi, o noapte mai blândă ca cea dinainte, în care, însă, ochiul a început să mă supere mai tare ca înainte, dar am decis că împreună cu coechipierul meu voi reuși să îmi ating obiectivul.

La ora 3.30 AM, am pornit împreună spre vârf, pe o vreme superbă și având o prognoză favorabilă pe întreaga zi. Spre surprinderea mea, după nici 20 de minute, A. a decis să renunțe la ascensiune, pentru că, spunea el, nu o poate realiza fără a fi alături de G.. În aceste condiții, am urcat încă o oră alături de diverși montaniarzi ruși, dar m-am oprit la aceeași cotă la care ajunsesem în ziua precedentă din cauza lipsei apei (aveam doar un termos cu ceai), usturimea din ochi generată de praful ce-mi intrase cu două seri înainte  (un prieten a fost evacuat cu elicopterul de pe Aconcagua în urma unui incident similar) și, din cauza faptului că o ascensiune solo nu este pe placul și pentru puterile mele.

 

Am coborât, mai apoi, la cort, unde am decis împreună că vom coborî de pe munte în aceeași zi. Am strâns totul și am început să coborâm, dar cei doi polonezi au rămas în urmă, presupun că deliberat, și m-au lasat să cobor până în Terskol, unde am primit un mesaj cum că A. va încerca în ziua următoare să urce din nou pe vârf, lăsând-o pe G. la cort pentru o zi întreagă. Cu toate acestea, nici A. nu a reușit să ajungă pe acoperișul Europei și, astfel, expediția în care am fost a treia roată de la bicicletă și a cincea roată de la căruță a luat sfârșit.

9. Ce sfaturi ai da persoanelor care abia acum descoperă muntele și vor să facă, sporadic sau chiar des, drumeţii pe munte?

C: Pentru cei care doresc să guste din frumusețea munților aș avea o serie de sfaturi esențiale, în opinia mea. În primul rând, să înceapă cu trasee ușoare și să crească dificultatea progresiv odată cu acumularea de experiență. Foarte important este echipamentul ales și, de asemenea, partenerii de tură sunt foarte importanți, deoarece, în situații extreme, viața ta poate depinde de loialitatea și priceperea unui coechipier. Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont de prognoza meteo și de sfaturile salvatorilor montani pentru a evita eventualele accidente sau expunerea la hazarde naturale.

10. Pentru că știm că ești o persoană care iubește muntele și orice piedică ai avea tot la el te vei întoarce. Care sunt planurile tale de viitor în ceea ce privește ascensiunea montană?

C: În primul rând, aș dori să ajung pe vârful Elbrus în anii următori și după aceea voi vedea ce îmi va rezerva viitorul. Îmi doresc mult să termin ceea ce am început în acest an.

11. Un mesaj pentru cititorii noștri.

C: Nu uitați niciodată, indiferent că e vorba de munte sau nu, alegerile ieftine costă scump.


© text: Andreea Popescu & Ionuț Cătălin Moraru

© foto: Ionuț Cătălin Moraru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s