Fotografi, Fotografi de natură/landscape, Fotografi străini
Scrie un comentariu

Samuel Feron: ”… camera funcționează ca un far care caută în noapte.”

* The Romanian version is available at the end of the English interview version.

An interview with Samuel Feron(co-founder of Terra Quantum) which will make you read it again, and again. It’s like a lesson about what photography means and how you can learn to see without a camera, thing that will help you in the field cause you will see the world from an another perspective.

1. Your pictures are very intimate and reflect a pure view of nature. They are a true landmark for nature photography. Please tell us a few words about the man behind the camera and how did you start this wonderful journey into nature photography?

I seriously started photography quite late. I was planning to go to Iceland and decided to invest in a reflex. To me, both were like the two blades of the same knife. The camera was initially thought as a tool to explore a land – that in my imaginary was related to mystery and isolation. Volcanoes were also a powerful attractor. At that time, Iceland was far from being the touristic place it has become since. It was natural to think about it as the land of the origins. That was the main and first attractor to photography.

As the years were passing, I oriented my work to a more personal direction. Indeed, I was feeling uncomfortable with the annual „production” of millions of images, diluting the beauty and the scarcity of some landscapes. I became aware that it was more interesting to be an actor than just a kind of Nature’s witness.

2. Ansel Adams, the precursor of nature photography, considered that the landscape photography „is the supreme test of the photographer, and often the supreme disappointment.” What is your opinion on this subject?

I don’t really agree with this sentence because it suggests a kind of hierarchy among photographic areas. Yet, each of them can be very challenging. For instance, street life photography may also be considered as a supreme test because it is impossible to control the timing of the elements that enter into the composition. The portrait is also an ambitious task: how to make life and feelings emerge from a portrait? Actually, the quote of Ansel Adams could be appropriate for most photographic categories.

I would, therefore, more emphasize on some difficulties of landscape photography – although they could also exist in other categories – as the dependence on the natural elements, including weather, light and spatial disposition. I cannot count the number of times I felt disappointed because of a light that was almost perfect, but a little thing was missing at the crucial instant. There is nothing to do about that.

Another specific difficulty is how to deal with the scale of the landscape. There is no comparison between the size of a natural landscape and what will be seen on a picture. This scale’s reduction easily transforms a fantastic feeling when being on the place into a deep disappointment once the landscape is compressed into a few inches. This discrepancy should be compensated by putting emphasis on a subject that may not necessarily appear of much importance at first sight. To me, that issue represents the most difficult challenge in Landscape Photography. It really makes the difference between a „postcard” photo and an interesting photo.

3. You are the co-founder of Terra Quantum, one of the most widely appreciated nature photography projects, due to the rigorous selection process of the images, judged solely on their artistic qualities.  What does an artistic image mean for you and how can a photographer transform nature photography into art, in your point of view?

The idea of Terra Quantum is to gather a collection of images that reflect human and personal approaches regarding the beauty of our planet. But what does that mean?

There always has been a debate between landscape photographers regarding the use of post processing techniques. I think this debate will never end. Roughly, there is, on the one hand, those who consider that Nature is sublime enough and should be untouched by techniques. Only a few and minor corrections are admitted, and the work is performed so that the result is as realistic as possible. This is the „realist approach”. Without surprise, this approach tends to be more followed by the „old” school (photographers who have begun with argentic films) probably because the post processing was less easy to perform than today.

On the other hand, there are other photographers who feel fully at ease with processing the image using all modern tools and techniques.

In a certain sense, I think that eternal debate is vain because what is at stake to me is how a photographer can show and express something different. Of course, there must be some limits but those are personal. For instance, Terra Quantum doesn’t accept photomontage, that is to say, taking a part of an image and copying it to another image. We don’t want to see Mount Everest in the middle of Grand Canyon! We don’t claim we are right to do this or to put the cut off there. It is a choice, just an editorial line that Terra Quantum has decided to fix for its platform.

Let me relate a story. In 2014, I spent several weeks in the Atacama Desert with a Chilean guide who was deeply involved in photography. I remember that particular day when a beautiful light illuminated a salar in the Altiplano. We naturally installed our tripod and began to take pictures. We were very concentrated and were not paying attention to each other. At one point, however, I stopped photographing and had a look at my guide. He was obviously taking the same landscape, with the same angle. The light was, of course, the same for both. Everything was similar in the approach, and that it perfectly made sense. However, the result was that our both images looked very similar. Were there 10 of us, then there would have been 10 similar images.

In that circumstances, it is an evidence that a personal vision cannot simply emerge from a simple „click”, a passive recording of a scene. Something lacks. Post process precisely allows for remedying such deficiency. I am very happy with the fact that camera files are „RAW” files, meaning „brute” and thus requiring to be „made”. It’s a raw material, like a brute diamond. It has to be cut, polished, worked. The appropriate cut-off is just a matter of personal judgment.

Terra Quantum doesn’t favour between any of both previous approaches. As Terra Quantum first looks for artistic and personal vision, the „realist approach” is not required and may even lead to a kind of journalistic photography which is not what is desired. This doesn’t mean that it is not possible to get an artistic landscape picture without processing. However, it’s to be acknowledged that it becomes harder and harder as millions of images exist for the same spots. I think the time is over where you can be „surprised” and impressed by a picture of Horseshoe Bend, Antelope Canyon or a Yosemite view from the „Tunnel”. It has become so common…

What I try to explain is how photography has changed and how the „artistic” expression has been impacted by the fantastic increase, the democratization and the generalization of the use of photography. I often ask myself to which extent a photographer as Ansel Adams would be recognized and considered if he was living today. To me, it is not possible to „judge” an artist without repositioning him in his context/backdrop.

Note that processing can easily have important drawbacks. Many pictures are processed in a very similar way: dramatic sky, high saturation and high contrast, use of HDR. Some web galleries are overwhelmed of pictures that look similar. I find incredible that the freedom offered by post processing techniques actually leads to such uniformity. The less constraints there are, the more homogeneity we observe. At the end of the day, what is emerging is fashion and herd behaviour. That’s remarkable. Creating is finally not very efficient in an environment of total freedom probably because in that context we tend to be reluctant to effort.

4. I will quote Ansel Adams again: „You don’t make a photograph just with a camera. You bring to the act of photography all the pictures you have seen, the books you have read, the music you have heard, the people you have loved.” Based on your experience, how would you complete the paragraph that starts with: „You don’t make a photograph just with a camera”?

I would slightly modify the quote and rather say: you shouldn’t make a photograph just with a camera…). This emphasizes that photography cannot be summarized in just a „click” but must incorporate a personal view, an author’s vision. And what better defines us than our experience, our feelings, our knowledge, our own understanding about the world?

I also really like the use of the word „make” in this quote. It implies an active participation from the photographer and especially an idea of a construction. Thomas Edison was saying, „Genius is 1 percent inspiration and 99 percent perspiration ».

5. Dorothea Lange liked to say that: „A camera is a tool for learning how to see without a camera.” How did you learn „how to see without a camera” and develop your own style?

I like this sentence very much because it highlights how we are blind in our everyday life. An example: would you be able to describe the houses or the buildings in the street you live? How many floors, the colour/material of the houses, the shape of the roof, how is the entrance door, etc. A very large majority of people are not. Yet they have been living there for years and sometimes for decades. Now, go a little deeper through the experience. Take time to really look at these houses. You will get the strange feeling that you discover them for the first time. It is really a funny and instructive experience.

What photography brings is a powerful way to really look. When I photograph I pay much attention to each of the elements entering into the photo: shapes, perspective, patterns, relationships between spatial elements, contrast, etc. With the years I have extended this kind of seeing in my everyday life although without the camera. I visually experiment many different compositions and associations between subjects. It’s a useful and precious approach when being later on the ground. I presume that my style has been imperceptibly influenced that way, by learning in a daily manner.

6. Your images capture the essence of nature in all its sublime intimacy, which is very difficult to put into words. How would you define your intimate relationship with nature, that is so well reflected in your photographs?

To me, Nature has two realities. The first one looks simple, immediate, visible, available to anyone. It corresponds to our daily experience. It usually requires little effort from us to grasp it. We are passive because we are plunged in that reality.

The second reality begins to appear when we try to really look at Nature as if we were actors and architects. It is a hidden reality comparatively to what has been previously said.

This vision is equivalent to say that I (unconsciously) assume that Nature has secrets in itself. The role of the landscape photographer is to discover them. In that sense, the camera acts as a headlamp searching the night. It allows to discover but it strongly depends on where you point out the light. That’s why I say that a photographer should build or make the picture. Revealing a so-called reality is in general far from being enough.

7. What are your feelings when you are out there shooting nature in all its splendour?

I think I am very focused on what I see and what I do. Some photographers talk about their emotion when shooting, but not me. Photographing requires many things to think about, as composition, shapes, perspective, colours, and so many other elements. It’s not really possible to let oneself go or indulge in a daydream. We need to be efficient, precise and alert. It doesn’t mean that there is no feeling or emotion linked to photography, of course not. I just point out that the act of photographing is more cerebral than it can be sometimes said.

The feelings and the emotions are present as a backdrop and before and after the act of photographing.

8. It’s a known fact that it’s very difficult for a photographer to choose a favourite picture from their own portfolio. However, if we asked you to, which one would you choose and why? Can you please tell us its story?

That’s true I could mention several of them and it’s a difficult task to choose. Maybe „Lava Insect”, an image that has been in Hawaii.

Any pictures taken on an active volcano and among the lava field are a memorable experience because the human being is definitively outside his natural habitat.

This lava flow was coming from the Kilauea. When it doesn’t flow out from vents, lava makes hundred or thousand tunnels that can emerge anywhere on the surface. This flow had ended its underground travel and was falling into the ocean.

Taking this picture was requiring several and specific precautions. I was bearing a gas mask because gas may at any time have gone in your direction or increased in intensity. Several lights were also positioned on the ground making a visible path to escape in case. Above all, all your senses must be in alert. You always have to check if you are not being surrounded by the lava as it makes no noise or if the platform where you stand is not about to collapse into the sea creating an explosive reaction with the heat and projecting rocks over hundred meters. Of course, never go there alone.

I positioned the tripod at 5-6 meters of that flow and chose a beautiful part of the lava without too much smoke in order to keep the visibility acceptable and took pictures until the dawn. I remember the feeling I had when I decided to stop shooting. It was incredible like a deliverance. I was so happy to have seen such a natural show.

9. The Iceland captured in your pictures is an Iceland like no other. The artistry of the photographer’s skill is present in every single image. They breathe a quiet and peaceful solitude that invites to contemplation and tranquillity. What does Iceland mean to you and why did it become such a rich and powerful source of inspiration for you?

I find in Iceland the conjunction of two antagonisms: beauty and hostility, the attraction and the threat. The former because of its unique landscapes, its sharpened reliefs, the colours of its rocks, the immensity of its glaciers, the multitude of lakes and rivers, the incredible green of the moss; the latter because of its active volcanism and its very rough climate, especially in the highlands. When I go to Laki and see its dozens of craters, I cannot forget that it was an eruption of historical magnitude. When I walk around Hekla, I remember that its last eruption occurred without notice, actually, a few signs almost 20 min. before eruption – which is rather short to escape… When I am on the lava fields of Krafla, I know that the magma is just beneath my feet.

Beyond these natural considerations about this country, I admire its people, their tenacity and strength against adversity and elements, and at the same time, their quietness and the love and respect they have for their country. I always try to tell several words in Icelandic when I discuss with Icelandic people. I just feel happy when I go there.

10. You are a very experienced photographer. What advice would you have for aspiring nature photographers and for those who want to improve their talents?

I would recommend them to always look for their own style and not to follow the style of other photographers, even if they are fantastic photographers. It is not easy at all because we are always influenced. In itself, that’s a rather good thing because we have a lot to learn from others. So, it is normal to get inspiration from others, and we mustn’t be bothered by that. The problem appears when we are too attracted by a certain style or a particular photographer because it becomes hard to extract oneself from them.

I think we mustn’t be afraid of change. When I look at the photographs I took several years ago I find so many defects in them! And I am sure I will have similar reactions in next years for my current photographs.

So, don’t hesitate to try, don’t hesitate to take some risks from the moment you are convinced what you are currently doing is right even if you think the contrary tomorrow. It’s not a problem. It doesn’t also necessarily mean that what you have done was wrong (but it might be the case!). To me, beauty, perfection, accomplishment, or art is not something we can approach as if it was an asymptote. On the contrary, it is moving, relative and contingent.

11. If you were to choose a single quality within yourself that helped you be who you are now, what would that be?

A very difficult question. Maybe the desire to get to the bottom of things because I hate the feeling, I could miss something. At the same time, the curiosity and the desire to explore other areas, other techniques also.

12. A few words for our readers.

Learn from others and from what you see, look for your own style and work on it. 

Follow Samuel’s work on his online website.


1. Fotografiile tale sunt foarte intime și reflecă o viziune pură asupra naturii. Acestea reprezintă adevărate repere pentru fotografia de natură. Te rugăm spune-ne câteva cuvinte despre omul de dincolo de aparatul de fotografiat și cum și-a început această frumoasă călătorie fotografică?

S: Am început fotografia la modul serios destul de târziu. Am plănuit să merg în Islanda și am decis să investesc într-un aparat de fotografiat. Pentru mine, ambele erau ca două lame a aceluiași cuțit. Camera a fost inițial un instrument care să mă ajute să explorez ținutul – care, în mintea mea, era legat de mister și izolare. Vulcanii au fost, de asemenea, o atracție foarte puternică. În acea perioadă, Islanda era departe de a fi un loc turistic, comparativ cu ce este acum. Astfel, acesta a fost principalul și primul punct de atracție pentru ceea ce înseamnă fotografia.

Odată cu trecerea anilor, mi-am orientat munca spre o direcție mult mai personală. Ce-i drept, mă simțeam inconfortabil în producția anuală a milioanelor de imagini care diluau frumusețea și raritatea unor peisaje. Am devenit conștient de faptul că este mult mai interesant să fii actor decât un fel de martor al Naturii.

2. Ansel Adams, unul dintre părinții fotografiei, spunea despre fotografia de peisaj că ”este testul suprem pentru un fotograf și, în același timp, suprema dezamăgire”. Care este părerea ta cu privire la această reflecție?

S: Nu sunt chiar de acord cu acest citat, deoarece sugerează un fel de ierarhie între stilurile fotografice. Fiecare stil fotografic în sine poate fi provocator. De exemplu, fotografia de stradă poate fi de asemenea considerată un test suprem, deoarece este imposibil să constrolezi elementele care intră în compoziție. Fotografia de portret este, iarăși, o sarcină ambițioasă: cum să prezinți viața și sentimentele reflectate pe un portret? De fapt, din punctul meu de vedere, citatul lui Adams ar putea fi potrivit pentru majoritatea stilurilor fotografice.

Prin urmare, referitor la reflecția lui Adams, aș evidenția, totuși, dificultățile care pot apărea în cadrul fotografiei de peisaj – deși nu sunt exlusiv doar în aceasta, ca vreme, lumină și dispunere spațială. Nu pot număra de câte ori m-am simțit dezamăgit din cauza unei lumini aproape perfectă, dar din cadru lipsea acel moment special. Și, din păcate, nu poți face nimic cu asta.

O altă dificultate, aș spune eu, este modul de abordare a amplorii peisajului. Nu există comparație între dimensiunea unui peisaj natural și ceea ce vezi într-o imagine. Reducerea de la ceea ce vezi cu ochii și mai apoi într-o imagine surprinsă la o scară mult mai mică, poate transforma un sentiment fanstastic într-o dezamăgire profundă. Această discrepanță, totuși, poate fi compensată prin punerea accentului pe un subiect care, cel puțin la prima vedere, nu pare unul de o mare importanță. Pentru mine, această problemă expusă mai sus reprezintă cea mai dificilă provocare din fotografia de peisaj. Aceasta face, de fapt, diferența dintre o carte poștală/o vedere și o fotografie aparte.

3. Ești co-fondatorul Terra Quantum, unul dintre cele mai apreciate proiecte de fotografie de natură, mai ales judecat din prisma procesului riguros de selecție a imaginilor, orientat exclusiv pe artisticul fotografiilor. Ce înseamnă o imagine artistică pentru tine și cum poate un fotograf de natură să transforme fotografia sa în artă, din punctul tău de vedere?

S: Ideea proiectului Terra Quantum este de a aduna o coleție de fotografii care reflectă abordările umane și personale care prezintă frumusețea planetei noastre. Dar ce înseamnă asta? Există mereu o dezbatere între fotografii de peisaj priving utilizarea tehniloc de post-procesare. Cred că această dezbatere nu se va termina vreodată. Există pe de-o parte cei care consideră că natura este suficient de sublimă și nu ar trebui atinsă prin diferite tehnice, fiind acceptate doar câteva corecții minore, astfel încât lucrarea finală să fie cât mai realistă cu putință. Aceasta descrisă mai sus este abordarea realistă, fără surprize, aceasta fiind urmată mai mult de fotografii de școală veche(fotografii care au început cu film), poate și din cauza faptului că post-procesarea nu era atât de ușor de efectuat ca astăzi.

Pe de altă parte, există și fotografi care se simt în largul lor cu prelucarea imaginilor folosindu-se de toate instrumentele și tehnici moderne de editare. Într-un anumit sens, cred că această eternă dezbatere este zadarnică pentru că pentru mine, cel puțin, contează cel mai mult modul în care un fotograf arată și exprima ceva diferit. Desigur, trebuie să existe niște limite, dar acestea sunt personale. De exemplu, Terra Quantum, nu acceptă fotomontaj, adică să se ia o parte dintr-o imagine și să o copie într-o altă imagine. Nu vrem să vedem muntele Everest în mijlocul Grand Canyon. Nu pretindem că avem dreptul să facem asta, dar până la urmă este o linie editorială pe care am ales-o pentru Terra Quantum.

Să vă povestesc o întâmplare. În 2014, am petrecut câteva săptămâni în deșertul Atacama cu un ghid chilian, care a fost profund implicat în procesul fotografic. Îmi amintesc ade acea zi când o lumină aparte lumina un salar din Altiplano. Am instalat un trepied și am început să fac fotografii. Am fost atât de concentrați pe ceea ce făceam, încât nu ne-am acordat în acel timp atenție unul altuia. La un moment dat, însă, m-am oprit din fotografiat și am aruncat o privire ghidului meu. Evident, făcuse același peisaj, cu același unghi, lumina era, desigur, aceeași pentru amândoi. Totul a fost similar în abodare, după cum era și de așteptat. Cu toate acestea, rezultatul… fotografiile erau asemănătoare. Probabil dacă în acel moment eram 10 oameni care fotografiam acel lucru, am fi avut 10 imagini asemănătoare.

În aceste circumstanțe, este un fapt că o viziune personală nu poate ieși dintr-un simplu click, care nu face decât să înregistreze pasiv o scenă. Ceva lipsește. Post-procesarea permite să remediezi aceste deficiențe. Sunt foarte mulțumit de faptul că fișierele din cameră sunt fișiere RAW, adică brute, și prin urmare, necesită a fi făcute. E o materie primă, ca un diamant brut. Trebuie tăiat, lustruit, lucrat. Limitarea corespunzătoare este doar o chestiune de judecată personală.

Terra Quantum nu favorizează nici una dintre cele două abordări anterioare. Cum Terra Quantum caută în prim plan viziunea artistică și personală, abordarea realistică poate duce mai degrabă către fotografia jurnalistică ceea ce nu ne dorim. Asta nu înseamnă că nu este posibil să avem o abordare artistică a peisajelor fără a le procesa. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că devine din ce în ce mai greu, deoarece există milioane de imagini pentru aceleași locuri.

Ceea ce încerc să explic, este modul în care s-a schimbat fotografia și modul în care expresia artistică a fost afectată de generalizarea utilizării fotografiei și democratizare. De multe ori mă întreb unde s-ar situa Ansel Adams dacă ar trăi astăzi. Pentru mine, nu este posibil să judeci un artist fără a-l repoziționa într-un anumit context.

Rețineți că prelucarea fotografiile poate avea cu ușurință și dezavantaje importante. Multe imagini sunt procesate într-un mod foarte asemănător: cer dramatic, saturație ridicată și contrast ridicat, utilizând HDR. Unele galerii Web sunt copleșite de imagini care arată asemnător. Mi se pare incredibil că libertatea oferită de post-procesare duce la o astfel de uniformitate. Cu cât există mai puține constrângeri, cu atât mai mult omogenitatea pe care o observăm. Crearea, în cele din urmă, nu este foarte eficientă într-un mediu de libertate totală, probabil pentru că în acest context tindem să fim reticenția la efort.

4. Tot Ansel Adams zicea că “Nu faci un cadru doar cu aparatul de fotografiat. Aduci la actul fotografiei toate imaginile pe care le-ai văzut, cărțile pe care le-ai citit, muzica pe care ai auzit-o, și oamenii pe care i-ai iubit”. Care ar fi completarea ta, din experiența fotografică pe care o ai, după “Nu surprinzi un cadru doar cu aparatul de fotografiat…”?

S: Aș modifica puțin citatul și mai degrabă aș spune că nu ar trebui să faceți o fotografie doar cu aparatul de fotografiat. Acest lucru subliniează faptul că fotografia nu poate fi rezumată doar la un click, ci trebuie să includă o viziune personală, viziunea unui autor. Și ce ne definește mai bine decât experiența noastră, sentimentele noastre, cunoștințele noastre, înțelegerea noastră despre lume?

De asemenea, îmi place foarte mult folosirea cuvântului faci din acest citat. Acesta implică o participare activă a fotografului și mai ales o idee a unei construcții. Thomas Edison spunea: ”Geniul este 1% inspirație si 99% transpirație”.

5. Dorothea Lange spunea că: ”aparatul de fotografiat este un mijloc prin care înveți să vezi fără un aparat de fotografiat”. Cum ai învățat să vezi fără aparatul de fotografiat și cum ți-ai dezvoltat propriul stil fotografic?

S: Îmi place foarte mult acest citat, deoarece subliniază cât de orbi suntem în viața de zi cu zi. Un exemplu: ați putea să descrieți casele sau clădirile din strada pe care locuiți? Câte etaje, culoarea, materialul, forma acoperișului, cum este ușa de la intrare etc. O mare majoritate a oamenilor nu ar putea, cu toate că locuiesc acolo de ani de zile și vor mai locui acolo încă zeci de ani, probabil. Acum, mergeți mai departe cu acest experiment și luați-vă timp să vă uitați atent la aceste case. Veți avea sentimentul ciudat că le descoperiți pentru prima dată… este într-adevăr un experiment amuzant și instructiv, în același timp.

Ceea ce aduce fotografia este o modalitate puternică de a privi cu adevărat. Când fotografiez acord o atenție deosebită fiecăruia dintre elementele care intră în fotografie: forme, perspective, pattern-uri, relații dintre elemente, contrast etc. Cu anii am extins acest tip de vedere și în viața mea de zi cu zi, fără aparatul de fotografiat. Experimentez vizual diferite compoziții și asocieri între subiecte. Este o abordare utilă și prețioasă pentru mai târziu, când mergeți pe teren. Presupun că stilul meu a fost influențat mult și de acest mod de percepție, învățând zilnic.

6. Fotografiile tale surprind esența naturii în toată intimitatea sa, lucru care este destul de greu de pus în cuvinte. Cum ai descrie relația ta cu natura, relație care e atât de bine reliefată în cadrele tale?

S: Pentru mine, Natura are două realități. Prima pare simplă, imediată, vizibilă, disponibilă pentru oricine. Aceasta corespunde experienței noastre de zi cu zi. De obicei, este nevoie de puțin efort de la noi pentru a o înțelege. Suntem pasivi pentru că suntem plonjați în acea realitate.

A doua realitate începe să apară atunci când încercăm să privim cu adevărat Natura, ca și cum am fi actori și arhitecți. Este o realitate ascunsă comparativ cu ceea ce am spus anterior. Această viziune este echivalentă cu a spune că eu(inconștient) presupun că Natura are în sine secrete. Rolul unui fotograf de peisaj este acela de a le descoperi. În acest sens, camera funcționează ca un far care caută în noapte. Îți permite să descoperi, dar depinde foarte mult de locul de unde scoateți lumina. De aceea spun că un fotograf trebuie să construiască sau să creeze fotografia. Descoperirea unei așa-numite realități este, în general, departe de a fi suficientă.

7. Care sunt sentimentele care te încearcă atunci când ești în natură cu aparatul de fotografiat surprinzând-o pe aceasta în toată splendoarea ei?

S: Cred că sunt foarte focusat pe ceea ce văd și pe ceea ce fac. Unii fotografi vorbesc despre emoție atunci când fotografiază, însă nu este și cazul meu. Fotografierea necesită multe lucruri la care să te gândești, ca de exemplu, compoziție, forme, perspectivă, culori și multe alte elemente. Nu este prea posibil să te lași condus de o stare de visare cu ochii deschiși. Trebui să fim eficienți, preciși și atenți. Asta nu înseamnă că nu e loc de sentimente sau emoții legate de fotografiere. Doar am punctat actul de creare a fotografiei care este mult mai cerebral decât poate spune cineva.

Sentimentele și emoțiile sunt prezente ca fundal, atât înainte, cât și după actul de fotografiere.

8. Știm că este foarte dificil pentru un fotograf să aleagă o fotografie favorită din întregul său portofoliu. Totuși, ne-ai putea spune care este cadrul de care te simți cel mai aproape și care e povestea sa?

S: Așa e, pot menționa mai multe dintre ele, de care mă simt apropiat și nu e o sarcină ușoară să aleg doar un cadru, însă voi alege Lava Insect, o fotografie pe care am realizat-o în Hawaii.

Toate fotografiile realizate pe un vulcan activ și printre câmpurile de lavă sunt experiențe memorabile, deoarece ființa umană este cu totul în afara habitatului său natural în acele momente. Legat de fotografie, fluxul de lavă provenea de la Kilauea. Atunci când nu curge din orificii, lava face sute sau mii de tuneluri care pot apărea oriunde pe suprafața unui areal. Acest flux de lavă își încheiase călătoria subterană și cădea în ocean.

Pentru realizarea acestui cadru a fost nevoie de mai multe măsuri de precauție, specifice în astfel de cazuri. Am purtat o mască de gaz, deoarece gazele ar putea merge oricând în direcția ta sau ar putea crește în intensitate. Câteva lumini erau, de asemenea, poziționate pe teren, făcând o cale vizibilă de scăpare în caz de nevoie. Mai presus de acestea, totate simțurile trebuie să fie în alertă. Trebuie să verificați în continuu dacă nu sunteți înconjurați de lavă, deoarece nu face zgomot, sau dacă platforma pe care stați nu e pe cale să se prăbușească în mare. Desigur, într-o asemenea experiență nu se merge niciodată singur.

Am așezat trepiedul la 5-6 metri de acel flux și am ales o parte frumoasă a lavei fără prea mult fum, pentru a menține o vizibilitate acceptabil și am făcut poze până în zori. Îmi amintesc sentimentul pe care l-am avut când am decis că e de-ajuns cu fotografia acolo – a fost incredibil, ca o eliberare, dar și fericire că am văzut un asemenea spectacol atât de natural.

9. Islanda surprinsă de tine în fotografii este o Islandă aparte. Artisticul este prezent în fiecare fotografie, acestea transmițând o liniște și o solitudine care invită privitorul să contempleze. Ce înseamnă Islanda pentru tine și cum a devenit o sursă atât de bogată și puternică de inspirație pentru tine?

S: În Islanda găsesc conjuncția a două antagonisme: frumusețea și ostilitatea, atracția și amenințarea. Primul, datorită peisajelor sale unice, reliefurilor ascuțite, culorilor rocilor, imensitatea ghețarilor, multitudinea de lacuri și râuri și un verde incredibil datorat mușchilor – acesta din urmă din cauza vulcanismului activ și a climatului foarte dur, mai ales din zonele mai muntoase. Când mă duc la Laki și văd zecile de cratere, nu pot să uit că a fost o erupție de magnitudine istorică. Când mă plimb în jului lui Helka, îmi amintesc că ultima erupție a avut loc fără preaviz, de fapt, doar câteva semne de aproape 20 minute – timp foarte scurt pentru a scăpa. Când sunt pe câmpurile de lavă din Krafla, știu că magma este chiar sub picioarele mele.

Dincolo de aceste considerente nature despre această țară, admir foarte mult poporul său, caracterizat prin tenacitate și puterea lui față de adversitate și elemente, în același timp, liniștit, iubitor și plin de respect pentru țară. Întotdeauna încerc să spun câteva cuvinte în islandeză atunci când discut cu localnicii. Mă simt fericit când merg acolo.

10. Ai acumulat o mulțime de experiență în domeniu, ce sfat ai da celor care aspiră la fotografia de natură sau celor care deja fac asta, dar doresc să evolueze?

S: Aș recomanda să-și caute propriul stil și să nu urmeze stilul altor fotografi, chiar dacă aceștia sunt fotografi nemaipomeniți. Nu este deloc ușor, deoarece mereu suntem influențați. În sine, este un lucru bun că putem învăța de la alții, așadar este normal să fim inspirați de către alții și nu ar trebui să fim deranjați de acest lucru. Problema apare atunci când suntem prea atrași de un stil anume sau de un anumit fotograf, încât nu mai reușim să ne extragem de la asta. Cred că nu trebuie să ne fie teamă de o schimare. De exemplu, când mă uit la fotografiile pe care le-am realizat acum câțiva ani, găsesc atât de multe defecte în ele și, cu siguranță, voi avea astfel de reacții și în următorii ani cu privire la fotografiile mele curente.

Deci, nu ezitați să încercați, nu ezitați să vă asumați unele riscuri din momentul în care sunteți convinși că ceea ce faceți în prezent este corect, chiar dacă mâine puteți gândi contrariul. Nu e asta o problemă; mai ales că nu înseamnă, neapărat, că ceea ce ați făcut este greșit(dar ar putea fi cazul). Pentru mine, frumusețea, perfecțiunea, împlinirea sau arta nu sunt ceva ce am putea aborda ca și cum ar fi o asimptotă. Dimpotrivă, acestea sunt în mișcare, relative și contingente.

11. Dacă ar fi să alegi o singură calitate sau abilitate care te-a ajutat să ajungi cine ești, care anume ar fi aceea?

S: O întrebare foarte dificilă. Poate că dorința de a ajunge la fundul lucrurilor, deoarece urăsc sentimentul de a rata ceva. În același timp, curiozitatea și dorința de a explora alte zone și tehnici, de asemenea.

12. Câteva cuvinte pentru cititorii noștri.

S: Învățați de la alții și de la ceea ce vedeți, căutați-vă propriul stil și lucrați la el.


© text: Andreea Popescu & Samuel Feron

© foto: Samuel Feron

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s