Montaniarzi
Scrie un comentariu

Andrei Stanca: „eMunte.ro e un proiect drăguț, de suflet, de care ne vom ocupa în continuare, în funcție de timpul pe care îl vom avea la dispoziție.”

Lacul Capra

Andrei StancaAndrei și Oana Stanca, doi oameni cărora le place să cutreiere, să își petreacă mult timp outdoor, să călătorească și care au un proiect de care sigur ați auzit: eMunte.ro. Ne-au vorbit cu drag despre proiectul lor, dar și despre acel aparte pe care îl aduc acestuia, Muntele de altădată. 

Multe persoane te cunosc prin intermediul site-ului tău și al soției tale Oana, eMunte.ro. Însă, cu toate acestea, spune-ne câteva lucruri despre tine.

A: Eu sunt Andrei, un om pasionat de munte, dar și de mare, de păduri, de lanuri de rapiță, de Dunăre și de tot ceea ce-nseamnă „afară din jungla de beton”. Deși eu și Oana avem un site de munte, iubesc, de fapt, tot ce înseamnă outdoor și sunt expert în planuri de călătorie. Din păcate, fie pentru că sunt mult prea fricos, fie pentru că planurile mele sunt mult prea temerare, ele nu s-au transformat, încă, într-o aventură pe care s-o pot povesti nepoților. În rest, pe lângă planuri, lucrez în presă de câțiva ani, pedalez când am ocazia, inclusiv prin traficul din București, îmi place să fac fotografii cu telefonul mobil și nu mă opresc niciodată după doar două beri.

Victor Hugo spunea că: ”Munţii: o imensă carte deschisă în care citim totul despre natură şi despre noi înşine”. Ce înseamnă muntele pentru tine și de unde a venit pasiunea drumețiilor?

A: Nu-mi aduc aminte de unde a venit pasiunea pentru munte și aș minți dacă aș spune că am avut vreo revelație. Primele amintiri montaniarde sunt de pe la patru ani, când eu cu tata o bulgăream pe mama, undeva, pe platoul Bucegi. Apoi am făcut o luuuungă pauză și-am ajuns din nou pe munte prin anul I de facultate. Pentru mine, muntele înseamnă un test de anduranță pentru rezistența fizică, aer curat, oxigenarea creierului, foc de tabără, prieteni, cârnați și voie bună, iar pasiunea a crescut în intensitate în ultimii 10-12 ani. Însă, nefiind singura mea pasiune, iar timpul fiind limitat, am o mare problemă: ajung la altitudine mai rar decât mi-aș dori.

Pasiunea ta pentru drumeții montane este cunoscută. Ce locuri din țară, dar și din străinătate ai colindat până acum, locuri în care te-ai întoarce cu drag și le-ai recomanda celor care caută o nouă aventură? De ce?

A: Mi-e greu să fac un clasament al locurilor care mi-au plăcut, de teamă să nu compar mere cu pere. Dacă mă gândesc la munți, mărturisesc că nu am urcat pe nici un munte din afară. Sunt atâtția munți frumoși în România pe care încă nu i-am văzut, încât nici nu mă gândesc să trec granița cu bocancii-n picioare. De la noi, munții care mi-au plăcut cel mai mult sunt Rodnei, am murit de drag de câte ori am campat în văioga aia de la cabana meteo.

Dacă extindem, puțin, preferințele la „outdoor”, îmi place Delta și sunt un (fost) vamaiot înrăit (am început să migrez spre nord și-mi place în Vadu).

În străinătate am vizitat orașe, de multe ori cu cortul în spinare. Ador tot ce ține de zona mediteraneană, cel mai frumos oraș pe care l-am văzut vreodată mi s-a părut Matera, în sudul Italiei, dar mi-a plăcut enorm și în Barcelona, Granada, Rodos sau Praga.

Muntele este, de multe ori, imprevizibil. Care este cea mai dificilă provocare pe care ai avut-o până acum în munți?

A: Nu sunt un montaniard încercat și aș minți dacă aș susține altceva. Pentru mine, cea mai dificilă provocare a fost urcușul până pe Rodnei, în primul meu contact cu acel munte superb, în urmă cu mai bine de 10 ani. Motivul? Lipsa totală de experiență m-a aruncat pe traseu cu un rucsac pescăresc în spinare, în care băgasem mult mai multe lucruri decât aveam nevoie. Tot lipsa de experiență m-a împiedicat să-i întreb pe amicii iubitori de munte cum ar trebui să arate un rucsac decent. Am suferit ca un câine, mi-am rupt spatele și-am ajuns sus mai mult mort decât viu. O zi urâtă și chinuitoare. În rest, am prins câteva furtuni, dar cortul meu s-a comportat tare drăguț.

Plecatul într-o drumeție pe munte e mereu prilej de o pregătire în prealabil, fie că este vorba de o zi, sau de mai multe zile. Ce nu vă lipsește niciodată din rucsac, indiferent de tipul de drumeție?

A: Pe lângă haine adecvate și bocanci în picioare, nu ne lipsește frontala, mâncarea uscată, un briceag mic, o mică trusă de prim ajutor, încărcător pentru telefonul mobil și o baterie externă, plus două sau trei brichete. De obicei, facem o listă cu lucrurile de care avem nevoie și le bifăm pe măsură ce le împachetăm în rucsac.

Când vine vorba de a căuta informații despre drumeții pe munte, site-ul vostru, eMunte.ro este una dintre principalele surse accesate. Spune-ne puțin despre cum a pornit acest proiect și încotro ați dori să vă îndreptați cu el?

A: Proiectul a pornit puțin altfel decât s-ar aștepta lumea. Oamenii cred că pasiunea noastră nebună pentru munte ne-a determinat să „ne facem” un site. De fapt, este invers. Într-o perioadă mai dificilă la locul de muncă am decis că a venit timpul să demarăm propriul nostru proiect, „să fim propriii noștri șefi”. Așa că ne-am întrebat ce ne place, pe ce domeniu am scrie cu drag și unde există un locușor pe piață în care să apărem cu un nou produs. Domeniul montan părea singurul în care lipsește o publicație care să ofere constant știri și informații actualizate. Deși ne tenta ideea de outdoor, în general, ne-am dat seama că este o pălărie mult prea mare pentru resursele noastre de timp și de bani. Și așa a apărut eMunte.ro. Însă, în acest moment, nu este singurul nostru proiect. Atât eu, cât și Oana lucrăm full-time în alte părți, iar timpul care ne rămâne pentru site-ul nostru este mult mai mic decât ne-am dori. Cu toate acestea, îl ținem în viață și nu ne pare rău.

Pe lângă articolele de utile, trasee montane, evenimente sportive și știri, pentru care se găsesc informații mai ușor, aveți și categoria intitulată „Muntele de altădată” pe care noi, cel puțin, o citim cu mare interes. Cum v-a venit această idee de a include o astfel de categorie și cum decurge culegerea informațiilor, căci multe dintre ele nu sunt chiar la îndemână?

A și O: Aici o las pe Oana să răspundă, care spune așa: Ideea ne-a venit răsfoind ziare din perioada interbelică și jurnale de călătorie din sec. XIX și găsind acolo articole deosebite atât din perspectiva informației, cât și din perspectiva ilustrațiilor și a scriiturii. Aveau un aer de amintire personală și citindu-le am trăit niște sentimente de nostalgie față de faptul că muntele însemna pentru oamenii respectivi cu totul altceva decât înseamnă astăzi pentru majoritatea oamenilor care merg acolo, pentru că, de ce să negăm, cei mai mulți dintre cei care merg pe munte în zilele noastre nu au nici iubire și nici respect pentru munte. Inițial am scris primul articol ca un experiment pentru sufletele noastre nostalgice la ceva ce nu am prins și mare ne-a fost mirarea să vedem gustul pentru astfel de articole, categoria Muntele de altădată devenind, în timp, cea mai citită din site-ul nostru.

În ceea ce privește culegerea informațiilor, da – nu sunt chiar la îndemână, în mare parte pentru că evităm să scriem din auzite. Petrecem mult timp prin biblioteci, atât cele fizice, cât și cele online, pentru a documenta aceste articole. Ne bazăm în exclusivitate pe surse scrise și tocmai din acest motiv unele articole sunt incomplete, în ciuda faptului că petrecem foarte mult timp documentându-le.

Ați fondat proiectul în decembrie 2013. Ce anume v-a motivat să îl creșteți continuu și să îl faceți o sursă veritabilă de informație pentru oameni care pornesc în cunoașterea muntelui sau care sunt deja obișnuiți cu el?

A: Ne-a motivat, inițial, dorința de a câștiga suficienți bani din site, astfel încât să nu mai fim nevoiți să ne angajăm full time în altă parte. Timp de aproape un an de zile ne-am străduit să creștem site-ul, să-l facem cât mai vizibil, să atragem publicitate și să creștem veniturile. Lucrurile au mers bine, mai puțin partea cu banii, iar cauzele sunt dintre cele mai diferite, de la lipsa abilităților noastre de „vânzători”, la piața produselor de munte care mi se pare, încă, foarte imatură în România.

În plus, încrederea potențialilor clienți într-un nou produs media se clădește greu, iar în primul an am părut doar proprietarii unui nou „blog de munțomani”, unde oamenii povestesc, cu mai mult sau mai puțin talent, despre drumețiile lor. Nici din partea publicului nu am primit întotdeauna feedback pozitiv. Am ținut întotdeauna cont de părerea oamenilor care s-au exprimat civilizat și am ignorat haterii.

Cu toate acestea, eMunte.ro ne-a oferit multe satisfacții, lucrurile s-au mișcat binișor mai târziu și am învățat multe lucruri pe pielea noastră în dezvoltarea acestui proiect (câteva dintre ele ne-au prins foarte bine și la serviciu). Departe de mine gândul că aș fi putut face altceva mai bun în timpul în care m-am ocupat de acest site. Ce-i drept, acum am evita, cu siguranță, o serie de greșeli pe care le-am făcut în trecut. E un proiect drăguț, de suflet, de care ne vom ocupa în continuare, în funcție de timpul pe care îl vom avea la dispoziție. Când n-o să avem timp, îl ținem în viață. Când o să avem timp, avem o listă întreagă de îmbunătățiri și proiecte conexe pe care abia așteptăm să le punem în practică. În plus, există șansa ca pe site să apară, în curând, o secțiune foarte faină, despre care vom vorbi la momentul potrivit și care va schimba total site-ul eMunte.ro, așa cum este perceput acum. Timp s-avem, că idei sunt cu duiumul.

Un mesaj pentru cititorii noștri.

A: „Drumeți și drumeții” mi se pare fix ceea ce lipsea în acest moment în această nișă media: un site care să adune voci. Îmi place că prezintă interviuri cu oameni pasionați de munte și de fotografie. Cred că ne-am săturat cu toții de experți fără chip. E timpul să citim povești frumoase, spuse de povestitori care au multe de povestit. So… Lectură plăcută!


Pentru a fi la curent cu lumea muntelui, dar și a outdoor-ului în general vă recomandăm să citiți eMunte.ro.

© text: Andreea Popescu & Andrei Stanca

© foto: Andrei Stanca

© foto cover: Andreea Popescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s