Paul Zizka: „Make it a priority to go home with memories, good images are a bonus.”

* The Romanian version is available at the end of the English interview version.Paul Zizka

Paul Zizka is one of those photographers who has a hard but beautiful purpose in life: to open our eyes to see how many beauties Mother Nature has. He has a tremendous interest in anything wild, cold, remote, exotic, those things being accented in his work.

1. Before we start our way through your photographic activity, please introduce yourself to our audience and tell us a little bit about your passion for photography and how it became a lifestyle and also a professional occupation?

P: I am a professional mountain landscape and adventure photographer based in Banff, Alberta. Specializing in photographing in difficult conditions and hard-to-reach places, I have a passion for shooting alpine sports and backcountry experiences, capturing the spirit of adventurers and finding unusual angles of common mountain subjects. As a landscape photographer, I particularly enjoy the challenge of capturing nature’s beauty at night and the unique features that come with a dark sky – stars, Northern Lights, and dramatic silhouettes.

I didn’t take up photography until I moved to the mountains. I picked up a camera as a way to document the incredible beauty I was surrounded with and the experiences I was having in this environment. It was simply to show friends and family back home what I was up to, and eventually, the camera became an increasingly important tool in my life. When I discovered that photography could have an incredible effect on how people feel, I was hooked. I then made it my work!

2. You are traveling a lot, please give us an insight into your world as an adventure photographer?

P: I have tremendous interest in anything wild, cold, remote, exotic. I love documenting those less explored parts of the world and sharing my experiences with others. Even more so, capturing adventurous people doing what they love in the mountains, which is what inspired my night time climbing images.

My photography workshops allow me to continue to travel to these incredible places, while having the pleasure of showing people the beauty that’s waiting to be discovered.

3. What is it about adventure photography that attracts you in particular?

P: As I was initially inspired to pick up the camera by spending time in the mountains myself, it gives the possibility to invite people to go back to the wilderness through my images, and to be reminded of what the natural world adds to one’s life. I have no doubt that reconnecting with nature is a big part of solving our common world issues. And by extension, I feel that I can play a role in preserving these special places so that this crucial connection will remain strong for generations to come.

4. What does photography mean to you and what kind of feelings do you experience when you’re on the field with your camera?

P: Photography for me is a way of showing the magic of the world we live in. I love how the nighttime can turn familiar places into completely different experiences. I also love all the elements of magic associated with astrophotography – aurora, stars, moonlight  – and I am always blown away by all the beauty that the camera reveals, but the naked eye cannot see. All you see are little points of light and everything else is left to your imagination. There is so much to dream about. The sense of scale that the sky gives us—the huge size of it all and the distance involved—is mind-boggling.

5. The planning of a photo tour is far from being an easy task, and so is the moment when after finally being there, you are forced to say “ok, it’s enough for now”. How do you plan your photo tours and once there, on location how do you know when it’s time to stop?

P: I’m fortunate in being part of a great team at OFFBEAT Photo who help organize the logistics of my workshops to ensure everything goes smoothly. The fun part is finding the locations in the first place! It does take a lot of thought and planning but there’s nothing like being in the presense of a group of people as they witness the Aurora Borealis explode across the sky for the first time, or experiencing perfect, firey sunset in a dramatic landscape. Mother nature does a lot of the hard work for us!

6. Ansel Adams said: “A true photograph need not be explained, nor can it be contained in words.”What do you hope viewers get from your photography?

P: To answer, I’ll quote a passage from my book, Summits and Starlight: The Canadian Rockies:

„Growing up in suburbia, but having lived in close proximity to mountain wilderness for years now, it has become increasingly apparent to me that humans have become disconnected from the natural environment, from where we originated eons ago. We have, essentially, walked away from nature. From this emerges a new sense of purpose for me: the possibility to invite people to go back to the wilderness through my images, and to be reminded of what the natural world adds to one’s life. I have no doubt that reconnecting with nature is a big part of solving our common world issues. And by extension, I feel that I can play a role in preserving these special places so that this crucial connection will remain strong for generations to come.”

7. Is there one photo you’ve taken that stands out for you? What’s the story behind it?

P: It’s hard to choose, but an image called „Marooned”, taken on a tiny „island” in Berg Lake is very dear to me. To capture the image, I set up the composition, got the intervalometer going and headed out towards the island rock, which turned out to lie in deeper water than I expected (almost neck deep). Safety did not seem like a real concern until the Berg Glacier released an unknown amount of ice into its namesake lake. I say „unknown” because although the photograph makes it look like it was bright out, it wasn’t at all. I could not see how much ice had calved off, nor how much water was coming my way as a result.

After deciding that sticking to my rock was the safest option, I anxiously waited for the water to arrive. After a minute or so I heard the wave approaching, but thankfully the water only rose 25 cm or so – enough to cover the rock, but that’s about it. My own safety concerns having vanished, I then turned towards my camera setup and hoped for the best. I was most thankful when I saw that the little red light of the Canon 5D3 did not budge when the water hit the tripod. Funny how much chaos went into creating a photograph that (hopefully) conveys a sense of peace and calm!

8. You’re not only a photographer, you are a mountaineer, too. Please describe your relationship with mountains.

P: Of all the landscapes out there, I’m drawn strongly to the mountains mainly because of their ever-changing character „My passion for the mountains is fueled by a desire to always rediscover its new, fresh ways and to document it from ever-different perspectives. My life has simply revolved around the wilderness for as long as I can remember. It is what I am instantly drawn to wherever I go. It is why I chose to live here in the Canadian Rockies, and it is what a lot of my schedule is built around.

9. You are called “the magician of Canadian Rockies”, in an interview for Dreaming and Wandering. How do you describe them and what make them so special for you?

P: For me, there’s no place like the Canadian Rockies. That’s why I made it my home! The ever changing mountain landscape, unbelievable beauty and never ending possibilities of terrain to explore are just some of the reasons I am so captivated by the area. I find tremendous inspiration from the mountains, glaciers and those who pioneered the area all those years ago against unfathomable odds.


10. You went in a lot of places in the world and came back with stunning photographs. But what is that place you want to go again and again and do photography?

P: I have a love story with cold places. I love the north – I’ve had some of my most memorable photographic experiences in Greenland and Baffin Island. I also love wild, remote and obscure places – they don’t even have to be cold. Niue, a tiny island in the middle of the South Pacific, French Polynesia and even the tiny lost islands in the middle of nowhere have always appealed to me.

11. You have a lot of experience in the field, what advice would you give to someone who aspires at becoming a landscape photographer, or even to someone who is already there and wants to continue growing? 

P: Every photographer grows at their own pace. Learn from others as much as you can, but try your hardest to bring freshness, creativity and originality to every photo you take. Don’t be afraid to put your work out there for others to see, and let it speak for itself! If there’s something you don’t know how to do, become your own teacher. Do what you need to do to learn the skills involved in not just photography, but the business behind it.

12. A message for our “Drumeți si drumeții” readers.

P: Put the experience first and try to see beyond the viewfinder. Make it a priority to go home with memories, good images are a bonus!

For more photos and information about Paul Zizka check his website,

Paul ZizkaPaul Zizka este unul dintre acei fotografi care dorește ca prin fotografia sa să ne apropie de Mama Natură și frumusețile sale. El are un interes aparte pentru tot ceea ce înseamnă sălbatic, rece, îndepărtat, exotic, acestea fiind și principalele elemente care se regăsesc în lucrările sale.

1.Înainte de a ne croi drumul prin activitatea ta fotografică, te rugăm să te introduci audienței noastre și să ne spui câteva cuvinte despre pasiunea ta pentru fotografie și cum a devenit aceasta un stil de viață și o profesie?

P: Sunt un fotograf de aventură și peisaj montan din Banff, Alberta (Canada). De-a lungul anilor m-am specializat în fotografierea în condiții dificile în locuri greu de ajuns, de aceea am și o înclinație aparte către surprinderea sporturilor alpine, a spiritului aventuros al oamenilor, dar și în găsirea unghiurilor diferite prin care să pot surprinde scene montane. Ca fotograf de peisaj mă bucur, în special, de provocarea de a fotografia frumusețea naturii pe timp de noapte și de trăsăturile aparte care vin odată cu cerul întunecat și stelele, Luminile Nordice și siluetele dramatice.

Nu am făcut fotografie până când nu m-am mutat în munți. Atunci am luat o camera doar ca pe un mojloc de a documente frumusețea incredibilă care mă înconjura, dar și experiențele deosebite pe care le aveam. Atunci, la început, fotografia era doar un mijloc de a arăta familiei și prietenilor când mă întorceam acasă cum era viața departe provocările moderne. Cu timpul, camera a devnit un instrument din ce în ce mai important în viața mea. După un timp, când am început să descopăr că fotografia ar avea un rol special asupra modului în care oamenii perpep natura, mediul înconjurător, sau efectiv asupra modului în care se simt ei, am descoperit că asta și vreau să fac și de atunci mi-am început munca.

2. Călătorești foarte mult, te rugăm să ne spui o mică introducere în ceea ce înseamnă lumea ta ca fotograf de aventură.

P: Am un interes aparte pentru tot ceea ce înseamnă sălbatic, rece, îndepărtat, exotic. Îmi place să explorez și să documenteze zone din lume și să împart experienețele pe care le am cu alții. Mai mult de atât, de exemplu, oamenili care merg pe munte și iubesc muntele mi-au inspirat și cadrele de alpinism pe timp de noapte. Din fericire, atelierele mele de fotografie îmi permit să călătoresc în continuu prin locuri incredibil de aparte și să descopăr frumosul care nu a fost explorat prea mult sau deloc, pe care mai apoi să îl prezint oamenilor.

3. Ce anume din ceea ce înseamnă fotografia de aventură te atrage cel mai mult?

P: Așa cum eu am fost inspirat să iau camera cu mine în munți,  încerc să inspir oamenii, iar fotografia mea aș vrea să fie ca o invitație pentru aceștia, o invitație înapoi la sălbăticie, la natură. Nu mă îndoiesc că reîntoarecea la natură ar rezolva atât de multe probleme, atât interioare, cât și exterioare – globale. Așadar, asta mă atrage, de fapt, inspiră cel mai mult în ceea ce fac: ce arăt la final celor care nu au un contact atât de deschis cu ceea ce înseamnă natura.

4. Ce înseamnă fotografia pentru tine și ce fel de sentimente experimentezi când ești pe teren doar tu cu aparatul de fotografiat?

P: Fotografia este un mod de a arăta frumusețea lumii în care trăim. Îmi place cum noaptea poate schimba locuri familiare în experiențe complet diferite. Totodată, iubesc, cum frumusețea naturii poate fi asociată cu astrofotografia – Aurora, stelele, luna – și sunt mereu entuziasmat de ceea ce pot vedea doar cu aparatul de fotografiat, căci cu ochiul liber mi-ar fi imposibil. Pe cer, de exemplu, tot ce vedem sunt mici puncte de lumină, iar orice altceva, ține de imaginația fiecăruia – sunt atât de multe lucruri la care să visăm cu ochii deschiși. Sentimentul de scară pe care cerul, știind, tototdată, care este distanța implicată, ni-l oferă este de-a dreptul copleșitor.

5. Planificarea unei ture foto nu este un lucru ușor de îndepliini și sunt momente când după ce ajungi acolo, explorezi ești forțat să spui ok, de data asta este suficient. Cum îți planifici turele fotografice și cum știi când ești într-o locație că e timpul să te oprești?

P: Sunt norocos să fac parte dintr-o echipă minunată, OFFBEAT Photo, care mă ajută cu organizarea a tot ceea ce înseamnă logistică a workshop-urilor pe care le țin pentru ca totul să se desfășoare fără probleme. Cu toate acestea, partea amuzantă, de fapt și de drept, este legată de găsirea unor locații. Acest lucru necesită multă gândire și planificare, însă, Mama Natură mă ajută și cu această muncă mai grea, căci nimic nu se compară cu o Aurora Boreală care efectiv explodează pe cer sau cu un apus impresionant.

6. Ansel Adams spunea: „O fotografie aparte nu trebuie să fie explicată și nici expusă în cuvinte”. Ce speri ca persoanele care îți urmăresc munca să vadă în fotografia ta?

P: Pentru a răspunde acestei întrebări, voi cita un pasaj din cartea mea „Summits and Starlight: The Canadian Rockies”:

„Crescând într-o suburbie, dar trăind totodată în proximitatea sălbăticiei munților de ani, am început să văd din ce în ce mai clar că oamenii au devenit din ce în ce mai deconectați de mediul natural, de unde sunt originari de eoni. Noi, practic, ne-am îndepărtat voit de natură. Din acest motiv, am realizat că vreau să am un nou sens al scopului meu în viață, mai ales fotografic: posibilitatea de a invita oamenii să redescopere sălbăticia prin fotografiile pe care le fac. Nu am niciun dubiu că reconectarea cu Natura este una dintre soluții principale la atât de multe probleme pe care le avem la nivel global. Tototdată, simt că pot juca și eu un rol în păstrarea locurilor pe care le explorez, astfel încât doresc să pot lăsa puternică această conexiune crucială și generațiilor viitoare.”

7. Nu este ușor să alegi o singură fotografie preferată, mai ales că surprinzi niște peisaje care te duc către o altă dimensiune vizuală. Însă, cu toate acestea, ai vreo fotografie de care ești legat? Care este povestea din spatele ei?

P: Este greu de ales, dar fotografia „Marooned” (trd. actul de a lăsa pe cineva într-o zonă nelocuită), surprinsă pe micuța insulă din Lacul Berg îmi este foarte dragă. Pentru a surprinde această imagine, am setat compoziția, am programat intervalometrul și m-am îndreptat spre acea insulă, de fapt stâncă, care s-a dovedit a fi mult mai adânc în apă decât calculasem eu. Siguranța nu părea să fie o preocupare reală până când din ghețarul Berg s-a desprins o cantitate necunoscută de gheață care a căzut în lac. Chiar dacă în fotografie aceasta pare să fie strălucitoare, în acel moment eu nu am văzut-o așa. Era un moment de complet necunoscut, în care nu-mi puteam da seama nici cât apa va crește, nici câtă gheață e în jurul meu.

După ce am decis, totuși, că statul pe acea stâncă era cea mai sigură opțiune pe care o aveam, am așteptat destul de neliniștit să ajungă și apa. După aproape un minut am auzit cum se apropia valul, dar din fericire acesta avea numai în jur de 25 de cm – totuși, destul încât să acopere stânca. Atunci, m-am întors către aparatul meu și am sperat la ce e mai bine. Am fost foarte mulțumit când am văzut că micuța lumină roșie a aparatului meu (Canon 5D3) nu a clintit când apa a atins trepiedul. E amuzant că a fost atât de mult haos în crearea acestei fotografii care transmite (sper eu) un sentiment de pace și de calm.

8. Nu ești doar un fotograf de peisaj, ci și un om al muntelui. Cum ai descrie relația ta cu muntele?

P: M-am îndreptat puternic către munți, datorită caracterului lor schimbător. Pasiunea mea pentru munți este alimentată de dorința de a descoperi întotdeauna ceva nou, moduri diferite și alte perspective de a documenta ceea ce văd. Viața mea, pur și simplu, se învârte în jurul sălbăticiei de când mă știu, este ceea ce sunt oriunde m-aș afla. De aceea am ales să locuiesc în Stâncoșii Canadieni și să îmi conturez programul în jurul acestui fapt.

9. Într-un interviu pe care l-ai avut pentru Dreaming and Wantering ai fost numit magicianul Stâncoșilor Canadieni. Cum ai descrie acești munți și ce anume îi face atât de speciali pentru tine?

P: Pentru mine, nu există nici un loc ca Stâncoșii Canadieni. De aceea i-am transformat în ceea ce înseamnă pentru mine acasă! Peisajul montan în continuă schimbare, frumusețea incredibilă și posibilitățile de explorare a arealelor sunt doar câteva dintre motivele pentru care sunt atât de captivat de zonă. Totodată, munții, ghețarii, precum și pionierii acestor locuri sunt o sursă extraordinară de inspirație pentru mine.

10. Ai colindat multe locuri și te-ai întors cu fotografii uimitoare. Totuși, dintre aceste toate locuri prin care ai fost și ai fotografiat, la care te-ai întoarce din nou să îl fotografiezi și să îl redescoperi?

P: Pot spune că am o atracție aparte pentru locurile reci. Îmi place nordul – unele dintre cele mai memorabile experiențe fotografice pe care le am până acum sunt din Groenlanda și Insula Baffin. Totodată, iubesc locurile sălbătice, îndepărtate și enigmatice – acestea nu trebuie să fie neapărat reci. De aceea, mereu mă voi reîntoarce în Niue – o mică insulă din Sudul Pacificului, Polinezia Franceză și chiar în insulele mici pierduce în nicăieri.

11Ai acumulat o mulțime de experiență în domeniu, ce sfat ai da celor care aspiră la fotografia de natură sau celor care deja fac asta, dar doresc să evolueze?

P: Fiecare fotograf crește în ritmul său. Învățați de la ceilalți cât de mult puteți, însă încercați să aduceți propriile creativitate și originalitate fiecărui cadru pe care îl faceți. Nu vă fie teamă să vă expuneți munca astfel încât alții să o vadă și lăsați-o să vorbească de la sine. Și dacă e ceva ce nu știți să faceți, deveniți proprii voștri profesori. Faceți orice e nevoie să faceți pentru a deprinde abilitățile implicate nu doar în ceea ce înseamnă fotografie, ci și în ceea ce e în spatele ei, voi.

12. Un mesaj pentru citititorii “Drumeți si drumeții”.

P: Puneți experiența mai presus de orice și încercați să vedeți dincolo de viewfinder. Faceți o prioritate din a ajunge acasă cu amintiri, fotografiile bune sunt doar un bonus!

Pentru a afla mai multe informații despre activitatea fotografică a lui Paul Zizka vă invităm să-i accesați site-ul web.

© text: Andreea Popescu & Paul Zizka

© foto: Paul Zizka


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:


Comentezi folosind contul tău Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s