Heike Odermatt: „Nature photography is a huge part of me. It’s a place of rest, a place to breath.”

* The Romanian version is available at the end of the English interview version.

Heike Odermatt

Those people who are love what they do are people to follow. Heike Odermatt is one of those people and certainly more than that and this is shown in her art: nature & wildlife photography.

The moments captured by a photographer are often a reflection of themselves. Who is Heike Odermatt, this woman behind the camera, and what drives her passion for nature and wildlife photography?

H: Who am I? I’m a very realistic person who likes to tone down situations, a dreamer with a positive perspective on the future. I’m driven by my passion. I’m a woman who has been fascinated by the photographs of animals and nature since childhood. I enjoy myself while photographing in nature and I like to go out and explore by myself. At these moments I don’t need anyone to share these experiences with because I like to enjoy these moments in silence. My photos are often pictures that show calm and serenity, an interpretation of what I feel during these moments. Therefore my pictures don’t need any words to describe them, this is something good because I’m too tired after my trip to give words to the experiences. These words will mostly come years after.

According to Elliott Erwitt, “photography is an art of observation. It’s about finding something interesting in an ordinary place.”. What does nature photography mean to you and what ultimate aspiration do you long for as a photographer?

H: Nature photography is a huge part of me. It’s a place of rest, a place to breath. I feel small and unimportant when I’m in nature and I can become one with my surroundings. Nature has beautiful structures, shapes, and colors. I enjoy the little special moments, the chuckles and the amazement that it gives me when I observe and photograph the wildlife. It’s a neverending search with the camera, looking trough the viewfinder and enjoying what I can capture with my camera. My inner-self longs for a certain harmony and peace in the images.

“A camera is a tool for learning how to see without a camera.”, the influential American documentary photographer and photojournalist Dorothea Lange liked to say. How did you learn how “to see without a camera” and develop your own style?

H: As a child, I loved pictures (photos, drawings), I really enjoyed looking at all the different kinds of them. While reading books, the pictures have always inspired me more than the story that I was reading. In my opinion, this has led to a certain feeling for images and composition. Only years later I was given the opportunity to photograph. I tried to capture the things that I saw on camera. I’ve always been loyal to myself; I only photograph the things that I think are beautiful and I never copy anything consciously.

In an interview for Vision and Nature, you said that: “I do not take pictures according to the rules and regulations of picture composition, but purely from a gut feeling”. How do you know when it’s the moment to click on the button?

H: How do you explain a gut-feeling? When the image in the viewfinders gives me a good feeling, the image is in balance for me and I don’t see any disturbing things then my feeling says ‘Yes’. My feeling resembles a scale, I weigh each element of the image. I try to get peace and balance into the chaos and try to keep the image simple and exciting. I try to keep every distracting out of sight.

Ansel Adams, a pioneer of nature photography, considered that “a great photograph is one that fully expresses what one feels, in the deepest sense, about what is being photographed”. In your opinion, what sets a great photograph apart from others?

H: Ansel Adams described that all beautifully. A good photo doesn’t require words. A photo like that touches someone deep inside, the photo pulls you in and doesn’t let you go.

I imagine it is difficult for a photographer to choose a favorite from their own portfolio. However, if we asked you to, which one would you choose and why? Is there a story behind it?

H: It’s indeed very difficult to choose one favorite, especially because I’m an all-around nature photographer, who photographs both nature and wildlife. It’s really hard to decide between those two.

I’ve chosen this image of a Northern Gannet, that I made 10 years ago (2007) in Helgoland (Germany). I don’t think I’m a real wildlife photographer because I mainly photograph animals that are reasonably easy to approach. I never use a shelter to photograph wildlife. I love this photo because it’s more than just an image of a Northern Gannet. Because of the long shutter speed and the special movement of the wings and tail, it becomes a more picturesque image of an angelic bird. The rays of sunshine give the photo a warm look. There is a longer fragment in this image, which shows how the wings and the tail move while landing. This picture reflects the freedom and my happiness that I felt the night that I took this picture. The ‘Lummenfelsen’ in Helgoland is an area that is highly visited during the day. There are lots of photographers in the morning and evening, during the afternoon it’s mostly visited by tourists. At the end of the day, it becomes quieter at the ‘Lummenfelsen’. You’ll only hear the Gannets and the other birds. When the last photographer couldn’t find the light anymore and left, I was all alone in an area that is usually very busy and felt the freedom. Enjoying the evening and anticipating in-flying Gannets I tried to capture their movements with a long shutter time. It was very cloudy for a long time that evening, up until the sun came through and I could capture this moment.

Do you set out on your photographic journeys with a plan in mind or do you always have a camera with you in order to seize any opportunity that presents itself?

H: I plan a photographic trip fairly accurately. I’ll plan the places that I want to visit, the year and time of the year that I want to go. I always try to leave space in my schedule to switch plans. My camera is always right next to me during a photographic trip. Even with a certain idea of a picture that I want to make, I’ll let nature and wildlife surprise me. I never focus on just one idea. Coming home from a trip I amaze myself by the fact that I’ve taken pictures that are so different from what I thought I would take of that area.

You are a very experienced photographer. What advice would you have for aspiring nature photographers and for those who want to hone their talents?

H: Always follow your passion. Learn to listen to your own inner feelings, because that’s how you create your own style. Don’t try to persuade images of other photographers, try to find yourself in the picture.

If you were to choose a single quality within yourself that helped you be who you are now, what would that be?

H: My driving force is my passionate character. For example; horses have been my passion since the day I knew they existed and I could pronounce the word ‘horse’. This is similar to nature photography: I have been fascinated by images since childhood, especially nature and wildlife images. Back then I couldn’t have dreamed to hold such a big telelens and to photograph lions and penguins. A lot of years later I was finally able to afford my own camera, since that moment I felt like I had the potential to become a professional photographer I gave it my 100% effort.

A few thoughts for our readers.

H: Nowadays traveling around the world has become an everyday affair. Everyone wants to have been everywhere. At the same time, the respect for nature has been decreased much faster. This creates an ever-increasing imbalance between people/tourism and nature. It’s often reflected in the smallest things like recognizing a flower, knowing how wild animals can react and realizing that nature isn’t a zoo with pettable animals. There is a group of photographers that would risk anything to get that one photo, they don’t look at the damage that the photo has caused. Nature is our ‘mother’ and respecting her should be the first priority. I would appreciate it if my pictures would contribute to people thinking more about the environment and having more respect for nature.

Visit Heike’s photography website to see more photos and read more stories.

Heike OdermattAcei oameni care iubesc ceea ce fac sunt oameni pe care să îi urmezei. Heike Odermatt face parte dintre acei oameni și cu siguranță e și mai mult de atât, acest lucru reliefându-se și în arta sa: fotografia de natură și de viață sălbatică.

Momentele pe care un fotograf le surprinde spun multe despre însuși momentele lui, despre el. Cine e de fapt, Heike Odermatt, femeia de dincolo de cadre și cum a ajuns aceasta să facă fotografie de natură și de wildlife?

H: Cine sunt? Sunt o persoană foarte realistă căreia îi place să atenueze situații, o visătoare cu o perspectivă optimistă asupra viitorului și, trebuie să spun, că sunt condusă de pasiunea mea. Sunt o femeie care a fost fascinată de fotografiiile care surprindeau viața sălbatică și natura încă din copilărie.

Mă bucur de momentele când fotografiez natura și îmi place să merg și să o explorez de una singură, căci atunci nu am nevoie de nimeni cu care să împărtășesc experiențele, deoarece îmi place să mă bucur de ele în liniște. Fotografiile mele sunt adesea imagini care arată calm și seninătate, o interpretare a ceea ce simt eu în acele momente. Prin urmare, acestea nu au nevoie de cuvinte pentru a le descrie, iar asta este un lucru bun, deoarece sunt mult prea obosită după o tură ca să pot da o formă în cuvinte experiențelor avute. Majoritatea acestor cuvinte, oricum, vor veni după ani.

În viziunea lui Elliott Erwitt “photography is an art of observation. It’s about finding something interesting in an ordinary place…”. Ce înseamnă fotografia de natură și care ar fi zenitul acesteia pentru tine ca fotograf?

H: Fotografia de natură este o mare parte din mine. Este un loc de odihnă, un loc în care să respir. Când sunt în natură mă simt mică și lipsită de importanță și pot deveni una cu ceea ce mă înconjoară. Natura are o structuri, forme și culori frumoase. Mă bucur de acele mici momente speciale, chicotelile și uimirea pe care mi le oferă când observ și fotografiez viața sălbatică. Este o căutare neîncetată cu aparatul de fotografiat, căutând prin vizor și bucurându-mă de ceea ce pot surprinde. Sinele meu dorește o anumită armonie și pace în imagini.

Faci două tipuri de fotografie, relativ, diferite, de natură și de viață sălbatică, fiecare venind cu provocările ei. Sunt momente în care îți spui că mergi să faci doar wildlife și momente în care vrei să surprinzi natura în splendoarea ei? Cum se împacă acestea două atunci când ești pe teren?

H: Mă duc mereu în natură cu o minte deschisă, anticipând, totuși, ceea ce se întâmplă în jurul meu. Îmi place să fiu surprinsă de natură, de aceea nu am nevoie de prea mult timp petrecut într-o anumitp zonă pentru a surprinde momente. Multe dintre fotografiile mele au fost realizate în timpul unor ture scurte fără a ști prea bine zona. Totuși, întotdeauna încerc să stau mai mult pentru a captura acele momente în lumina și condițiile meteorologice potrivite. Uneori, am idei concrete despre ce fotografii aș vrea să surprind, însă de cele mai multe ori sfârșsesc cu alte cadre decât am plănuit, iar această direcție se aplică ambelor tipuri de fotografii pe care le fac – atât fotografiei de natură, cât și de viață sălbatică.

“Aparatul de fotografiat este obiectul prin intermediul căruia înveți să vezi fără un aparat de fotografiat.” este o reflecție asupra obiectului, spusă de fotografa de documentar și fotojurnalista americană Dorothea Lange. Cum ai învățat să vezi fără aparatul de fotografiat, creându-ți, astfel, stilul de fotografie?

H: Încă din copilărie mi-au plăcut imaginile (fotografii, desene), de exemplu, în timp ce citeam cărți, imaginile mă inspirau mai mult decât povetea pe care o citeam. După părerea mea, acest lucru a dus, mai târzium la un anumită viziune pentru imagini și compoziție. Ani mai tâziu, însă, când am avut posibilitatea de a fotografia, am încercat să surpind lucrurile pe care le-am văzut în imagini odinioară și pe cameră. Întotdeauna am fost loială față de mine; am fotografiat (și fotografiez) doar lucrurile pe care le consider frumoase și niciodată nu copiez ceva, cel puțin nu la nivel conștient.

Într-un interviu pentru Vision and Nature, spuneai că “I do not take pictures according to the rules and regulations of picture composition, but purely from a gut feeling” (trd. Nu fac fotografii în concordață cu reguli de compoziție). Cum simți momentul în care știi că vei apăsa pe butonul camerei și vei surprinde acel ceva?

H: Când imaginea din vizor îmi dă un sentiment de bine și este într-o stare de echilibru pentru mine – nu văd nimic tulburător în ea, atunci surprind ceea ce văd. Sentimentul meu (față de o imagine) este ca o scală, cântăresc fiecare element al imaginii și încerc să obțin pacea și echilibrul în haos, iar, totodată, încerc să mențin imaginea simplă și interesantă.

Unul dintre părinții fotografiei, Ansel Adams, zicea că “a great photograph is one that fully expresses what one feels, in the deepest sense, about what is being photographed”. Ce îi trebuie, din punctul tău de vedere, unei fotografii pentru a fi una aparte, minunată?

H: Ansel Adams a deschistotul atât de frumos. O fotografie bună nu necesită cuvinte, aceea vă vaatingeinteriorul, vă vaatrage și nu vă va lăsa să plecați din fața ei.

Știm că nu este ușor unui fotograf să aleagă, de obicei, o fotografie din portofoliul său pe care să o considere mai aparte. Totuși, am vrea să alegi o fotografie în care ai simțit cel mai mult apropierea de natură și să ne spui câteva cuvinte despre ea, chiar povestea ei.

H: Ce-i drept, este foarte greu să alegi doar o fotografie preferată, în special pentru că sunt un fotograf înconjurat de natură, un fotograf care surprinde, atât natura, cât și viața sălbatică. Și, astfel, e destul de greu să aleg între acestea două, însă, totuși vă voi povesti despre o fotografie care îmi este foarte dragă.

Am ales această fotografie a unei gâște de mare(Morus bassanus) pe care am surprins-o acum 10 ani(2007) în Helgoland(Germania). Ca o paranteză, nu cred că sunt cu adevărat un fotograf de viață sălbatică, deoarece fotografiez, în special, animalele care sunt ușor de abordat. Nu folosesc niciodată un adăpost pentru fotografiere vieții sălbatice. Revenind, îmi place această fotografie pentru că este mai mult decât imaginea unei gâște de mare. Datorită expunerii lungi și a mișcării speciale a aripilor și cozii, a devenit o fotografie pitorească a unei păsări angelice. Razele soarelui au oferit o căldură aparte cadrului. Fotografia, în sine, reflectă libertatea și fericirea pe care am simțit-o în momentul când am surprins-o. Lummenfelsen din Helgoland este o zonă foarte vizitată în timpul zilei de către turiști, dimineața și seara fiind, rezervate oarecum, fotografilor care surprind aceste momente ale zilei. La finalul zilei, locul devine mult mai liniștit, acolo auzindu-se sunetele scoase de gâștele de mare, precum și de alte păspări care se găsesc în zonă. Revenind, iar la fotografie, după ce ultimu fotograf a plecat de acolo, am rămas singură și am început să fotografiez cu expunere lungă, încercând să surprind mișcările gâștelor sălbatice din zonă.

La nivel fotografic, ești genul de persoană care se gândește înainte de a pleca de acasă cam ce cadru ar vrea să surprindă sau odată ce ai ajuns într-un loc lași natura să ți se descopere și o surprinzi atunci pe loc?

H: Îmi planific foarte bine fiecare tură fotografică pe care o fac, precum și locurile pe care vreau să le vizitez, perioada anului, anul. Întodeauna, însă, încerc că las un spațiu în programul meu în caz că voi schimba planurile. Aparatul meu de fotografiaat este mereu lângă mine în cadrul unei călătorii foto, de fapt, e nelipsit de peste tot. Chiar dacă plec de acasă cu o anumită idee a unei fotografii pe care mi-ar plăcea să o fac, voi lăsa întotdeauna natura și sălbăticia să mă surprindă, căci niciodată nu mă focusez doar pe o singură idee. Când mă reîntorc mă surprind pe mine însămi de faptul că ceea ce am fotografiat este așa diferit față de ce credeam eu că voi face în acea zonă.

Ai acumulat o mulțime de experiență în domeniu, ce sfat ai da celor care aspiră la fotografia de natură sau celor care deja fac asta, dar doresc să evolueze?

H: Urmați-vă întotdeauna pasiunea. Învațați să vă ascultați propriile sentimente interioare, deoarece doar așa vă puteți crea propriul stil. Încercați să vă regăsiți pe voi înșine în fotografie.

Dacă ar fi să alegi o singură calitate sau abilitate care te-a ajutat să ajungi cine ești, care anume ar fi aceea?

H: Caracterul meu pasionat pot spune că este forța care mă conduce. De exemplu, caiii au fost pasiunea mea din ziua în care am aflat că ei există și am putut pronunța cuvântul “cal“. Acest lucru este atât de similar cu fotografia de natură: am fost fascinată de fotografii încă din copilărie, în special de cele în care erau surprinse natura și viața sălbatică. Pe atunci nu puteam nici visa că voi ține teleobietive mari și voi avea șansa să fotografiez chiar eu lei și pinguini. Mulți ani mai târziu, din momentul când am rueșit să îmi cumpăr propriul meu aparat de fotografiat am simțit că am potențial să ajung un fotograf profesionist și am depus tot efortul ca să pot ajunge asta.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

H: În prezent, călătoritul în jurul lumii a devenit ceva la ordinea zilei. Toată lumea vrea să fi fost peste tot. Și, în același timp, respectul pentru natură a scăzut din ce în ce mult, iar acest lucru creează un dezechilibru tot mai mare între oameni/turism și natură. Acest lucru este adesea reflectat chiar și în cele mai mici lucruri, de la recunoașterea unei flori, până la anticipând deja cum reacționează animalele sălbatice, realizând, totodată, că natura nu este o grădină zoologică nu animale de companie. Există un grup de fotografi care ar face totul pentru o fotografie, acea fotografie, și, din păcate, ei nu privesc la daunele pe care le provoacă prin demersul lor. Natura este mama noastră, iar respectarea ei ar trebui să fie prima noastră prioritate.

M-aș bucura să știu că fotografiile mele ar putea contribui la conștintizarea oamenilor cu privire la mediul înconjutător actual, precum și la respectarea cum se cuvine a naturii.

Vizitați site-ul fotografei Heike Odermatt pentru a vizualiza fotografiile sale.

© text: Andreea Popescu & Heike Odermatt

© foto: Heike Odermatt


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s