Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Scrie un comentariu

Octav Petru: „Fotografia de natură te rupe de rutina zilnică și îți dă posibilitatea să te redescoperi.”

Fotografie - Octav Petru

Fotograf - Octav Petru

Octav Petru vorbește cu drag despre natură și despre toate frumusețile care i se descoperă atunci când pășește pe tărâmurile încă nealterate ale ei. Fotografiile sale îmbină sensibilitatea lui de fotograf, cu stările naturii, cu acele momente în care nuanțele timpului sunt vizibile celor care caută să vadă și dincolo de doar ceea ce se vede.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și background-ul pe care îl ai și cum ai ajuns să faci fotografie de natură și peisaj?

O: Sunt un simplu om și încerc să fiu cât mai bun, umil și să trăiesc în Lumina Lui Dumnezeu. Am venit pe lume acum 39 de ani, bucuria tatălui meu după 3 fete, iar printre altele, mai pot spune și că sunt și producător de muzică electronică, experimentală și idm, cu tot felul de influențe. Am început să cochetez cu fotografia de prin 2005-2006, pe atunci aveam o “săpunieră” și fotografiam albinuțe, floricele și râuri. Totul a fost în joacă și, sincer, nu credeam că o să prindă “coajă”. Am început să fotografiez mai serios prin 2011-2012, atunci am surprins primele forme în gheață, însă le-am ținut pentru mine.

După o pauză de 14 ani, în 2013 am reînceput să merg pe munte și să fotografiez, iar de atunci am făcut un obicei din asta. A fost, cumva, o primire spectaculoasă, un bine ai venit acasă, cu mare de nori la apus. Îmi este greu sa descriu momentul, dar a fost minunat. Și povestea continuă, învăț, caut lucruri noi în natură, profit de momentele unice cu viziunea minții, înțelepciunea și Lumina Lui, evidențiez cele mai simple și, poate, banale cadre. Atât muzica, cât și fotografia au venit de la sine, nu am urmat cursuri și nici la workshop-uri nu am fost.

Surprinzi, atât detalii din natură, cât și perspective mai cuprinzătoare a acesteia. Ce înseamnă fotografia de natură, respectiv de peisaj natural, pentru tine?

O: Fotografia de natură e parte din mine și o pot compara cu acel moment în care cineva îți zâmbește sincer, cu toată dragostea. Fotografia de natură îți dă posibilitatea să vezi lumea din jurul tău cu alți ochi, să apreciezi mult mai mult, să îngrijești și să protejezi mediul înconjurător. Fotografia de natură te rupe de rutina zilnică și îți dă posibilitatea să te redescoperi și să cauți în interiorul tău adevărata temelie a dragostei; eu îi spun așa “Natura este palma Lui Dumnezeu”(și am și argumente). Și nu, în ultimul rând, fotografia de natură te scoate afară la aer curat și izvoare cristaline.

Natura ni se descoperă mereu și parcă de fiecare dată, chiar dacă mergem în același loc, ea ni se arată altfel față de data trecută. Care sunt momentele zilei, precum și stările naturii, să le numesc așa, pe care îți place să le surpinzi în cadre?

O: Să fiu sincer, cred că cineva ți-a șoptit în cască să îmi pui o asemenea întrebare (mă bucur). Așa, 80% dintre turele mele foto le fac singurel și îmi plac. Bat potecile prin Munții Retezat, Munții Țarcu, Muntele Mic și prin pădurile din vecinătatea orașului în care locuiesc (acasă). Și da, uneori merg în aceleași locuri, pe aceleași cărări și, culmea este că, mereu sunt alte moment cu aceiași subiecți. Lumina e un factor deosebit de important, ceața te învăluie și e cu totul o altă lume, o lume în care totul se transpune într-un basm, o poveste. Am învățat să mă bucur de fiecare moment special, nu e tură în care Dumnezeu să nu îmi pună ceva special în cale, un zambet printr-o rază de soare ce cade pe un braduț pudrat cu zăpadă sau, chiar, eșecuri transformate în splendoare, exemplele sunt nenumarate.

Fotografiez, și la apus, și la răsărit, îmi place și lumina caldă, dar și cea rece, fotografiez și în timpul zilei, în pădure. De exemplu, mă bucuram ca un copil pe un viscol de vreo 70 km/h și fotografiam brăduții de sub Vârful Sadovanu sau pe ger crunt când pădurea de fag se transformă și devine argintie, gătită de măritiș, mult iubita chiciură. În general, mă bucur de fiecare moment special și nu îl ratez, important e să fiu acolo, în natură. Mă bucur de aceste moment speciale, tresare ceva în interiorul meu și mă revigorează, mă pune în mișcare și dorința de a sta cât mai mult în natură se intensifică și e tot mai arzătoare. Astea sunt momentele de care mă bucur cel mai mult, și mă bucur ca un copil ce primește un nasture drept jucărie!

Privești natura altfel și ne-o descoperi într-un mod în care, poate, nu am privi-o. În ce măsură crezi că fotograful aduce un plus de valoare unui cadru?

O: Da, bună întrebare! Aici intervine dibăcia și maiestria a ceea ce poți vedea sau nu prin “vizor”. Fiecare persoană este unică, la fel și cele cinci degete de la mână, nu seamănă unul cu altul și, totuși, au un scop fiecare în parte. O fotografie inteligentă îți poate da “bătăi de cabină”, fie că e vorba de dinamică, fie de texturi și modele. O să vă dau un exemplu concret, am vorbit cu un prieten să mergem să fotografiem brândușe de toamnă; toate bune… ajunși la fața locului ne-am pus pe treabă, la propriu, și am fotografiat. În momentul în care a vazut fotografia mea a spus ceva de genul: nu mă așteptam să văd mesteceni în cadru, credeam că vei fotografia doar brandușe. În concluzie, acel aport de valoare adus fotografiei e relativ și ține de viziunea și percepția fiecăruia, precum și a felului în care o interpretează.. Mai e de adăugat o chestie legată de valoarea unui cadru, dar nu pot să o spun (notă: râde).

Ai cadre care surprind detalii, care transmit frumosul, dar și sublimul naturii. Împărtășește cu noi una dintre fotografiile tale preferate și spune-ne și care e povestea din spatele ei, ce o face atât de specială?

O: Fotografia, în sine, nu este atât de speciala sau poate că nu o vad eu, dar povestea din spatele ei, pentru mine, a fost cea mai profundă trăire în natură. Am să vă reproduc pe scurt. Noiembrie 2016 – am urcat la Bucura pentru trei zile și mi-am făcut planul să prind gheață pe Tăul Agățat, cu gândul să o sparg și să fac cadrul ce îmi era dictat de viziunea mea, asta îmi doream de vreo doi ani să fac… Zis și făcut. Dimineața cu măru’n geantă și batonu’n buzunar, am pornit către tăul cel mai popular… a fost minunat, lumina răsăritului superbă și câteva cadre bune. La întoarcere, în mare grabă, prin stânga mea, pe sub Vârful Bucura un ciopor de 12 capre m-a depășit. Și, de aici încep spectacolul. M-am pitit și țop pe bură, am pus tele-ul, căci aveam 16 mm-ul, și no, voiam să plec acasă și cu vreo două capre în portofoliu. Cu toate că era o dimineață rece, soarele ne-a dezmierdat ușor și am stat în bătaia lui, și, cum eram eu pitit acolo am și tras vreo 10-12 cadre, tocmai ca să am de unde alege.

Am dat să plec, mulțumit fiind de ceea ce surprinsesem, dar spre uimirea mea, se pare că nu le-am deranjat cu prezența mea, căci se uitau la mine și nu au fugit. Îmi părea tare ciudat și, încet, încet, eu mă tot apropiam. Am stat liniștit, apoi, și le-am urmărit comportamentul – e uimitor felul în care scormoneau prin zăpadă și cum mă priveau fără teamă. Dintr-o dată, un țap a trecut prin fața mea, se pare că cerceta zona, m-a ocolit și a urcat pe stâncăraiul din dreapta mea. Din câte am dedus eu, cred că acel țap era, de fapt,  liderul cioporului, am mai tras câteva cadre cu el în urcare pe stâncăraiul din dreapta și când a ajuns pe culme s-a oprit și a început să mă cerceteze cu privirea; fantastic. Am mai tras două cadre, dădea așa bine, cerul pensulat și lumina bună au alcătuit scena perfectă, zic eu. Am trăit moment frumoase și nu știu dacă am să mai întâlnesc o asemenea ocazie. M-am simțit privilegiat să stau în centrul atenției lor și trebuie să vă închipuiți că la 70 mm focală pe full frame a fost nevoie sa mă dau mult mai în spate să prind o parte din ciopor. Acum râd și eu și mă minunez, totodată, cum de m-au acceptat așa de aproape. În fotografia de mai jos e țapul cu pricina. Țanțoș, așa-i? Momentele petrecute acolo sus, în inima muntelui, doar eu și stăpânii crestelor timp de 3 zile sunt de neegalat, momentan. Așadat, acea întâlnire a facut dintr-o simplă fotografie, la prima vedere, una memorabilă.

Pentru că prin intermediul acestui proiect dorim să descoperim cititorilor și locuri din țară, povestește-ne puțin despre unul dintre locurile la care te întorci mereu cu drag.

O: Locul meu de suflet este Tăul Agățat sau Tăul Porții în hărțile mai noi. E zona emblematică a Parcului Național Retezat, spectaculos indiferent de anotimp (testat, fotografiat) și, chiar, mereu mă întorc cu drag. Sunt multe de spus, dar cel mai important este să ajungeți acolo și cu sufletul, nu doar fizic. Totodată, ador pădurile de acasă care ascund atâtea (nu știu până când, însă), dar încă sunt multe de văzut.

Dintre fotografii de natură, atât de pe plan național, cât și de pe plan internațional, ai unul sau mai mulți care să te inspire în fotografie?

O: O să încep prin a povesti, poate, puțin banal. Un amic mi-a ascultat unul dintre materialele mele audio – asta se întâmpla prin 2005, și, oarecum, mă acuza de inspirație de la un artist din afară, Orbital, și da, recunosc, parte dintre piesele mele sunau, oarecum, comun cu Orbital. Însă, marea problema e că eu nu ascultasem și nici nu auzisem de acel artist la vremea respectivă, iar amicului meu aproape că nu îi venea să creadă și, da, nu mint spun adevărul. La fel se poate întâmpla și în fotografie, asta voiam, de fapt, să clarific legat de inspirație. Totuși, ca inspirație:

  • din afara țării, îmi place Guy Tal, mai mult nu mă arunc, căci nu-i de mine. În ultima perioadă, însă, am descoperit oameni noi, noi pentru mine, zic.
  • din România, îi urmăresc cu drag pe: Laurențiu Pavel, Dorin Bofan (mă năucește simplitatea și impactul cadrelor, e mare lucru, artă, să îți menții simplitatea la un asemenea nivel), Zsolt Kiss (mi-a plăcut trecerea lui, a luat o întorsătură de invidiat), Cosmin Ionescu (mi-a dat, involuntar, imboldul în fotografia de natură și peisaj), Șerban Sînbotelecan (când vine vorba de copaci și stările lor, mereu îmi vin în minte cadrele lui), Szabó Zsolt András, Cosmin Stan, Eva Androniu, Păun Sergiu Adrian.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

O: Călătorului îi șade bine cu ranița pe umăr, sufletul îmbuibat de bunătate, buzele dulci ca mierea la vorbă și din inima lui o să curgă izvoare de apă. Ia dragostea cu tine în călătorie, înțelepciunea să îți țină de umbră și Lumina Lui Dumnezeu să te călăuzească. Drum bun, poteca curată tu o menții!

© text: Andreea Popescu, Octav Petru

© foto: Octav Petru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s