Montaniarzi
Comentariu 1

Maria Radu: „Muntele are talentul de a mă scutura de toți demonii.”

crestele Făgărașilor văzute din cort

Maria RaduMaria Radu e o munțomană pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Scrie cu mult drag, pe divainbocanci.ro având un stil inconfundabil, presărat cu haz de necaz, tocmai ca să ne arate că lucrurile se întâmplă oricui, că nimeni nu e mai cu moț atunci când pleacă pe munte, și nu doar. De un pic trecut peste un an este și mamă de mini aventurier (plimbăreț și munțoman încă de înainte de împlinească un an) și ne-a arătat în tot acest timp că dacă ai un copil nu trebuie să îți iei adio de la stilul tău de viață, ci îl poți adapta și, bineînțeles, îmbunătăți.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și de unde a venit dragostea pe care o ai pentru munte și drumeții?

M: Eu sunt Maria – plimbăreață, iubitoare de natură și poteci, interesată de orice îmi dă ocazia să descopăr locuri noi, mamă de mini aventurier și scriitoare pe divainbocanci.ro. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. Am spus da la o invitație pe munte și, în ciuda chinului pricinuit de echipamentul necorespunzător și a aptitudinilor de începător în urcarea pe munte, m-am îndrăgostit iremediabil de creste.

John Muir spunea că “mergând în munți, mergi de fapt acasă”. Ce înseamnă muntele pentru tine?

M: Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru ceea ce înseamnă muntele pentru mine acela ar fi libertate. Muntele are talentul de a mă scutura de toți demonii, de a pune în perspectivă toate problemele și a mă face să înțeleg cât de mici sunt și cât de neimportante sunt grijile cotidiene. Îmi dă la o parte învelișul de așteptări, frustrări și supărări și asta mi se pare extrem de eliberator.

“Diva în bocanci” este un proiect pe care l-ai început, și continuat, alături de Maria Rus, despre ture montane, turism de aventură, informații despre echipamentele pentru munte, dar și despre sport și evenimente montane. Cum e să fii, de fapt, divă în bocanci pe munte?

M: Hahahaha. Diva în bocanci este un personaj pe care noi l-am creat de la un alint/glumiță al unui prieten. Știm că stârnește râsul și l-am ales tocmai pentru că surprinde o parte esențială a mersului pe munte: hazul de necaz. Articolele noastre sunt în cea mai mare parte informaționale, practice, explicăm termeni, tehnologii, intrăm în detalii despre piesele de echipament, dar încercăm să facem acest lucru fără a deveni prea serioase și a uita că mersul pe munte este un hobby, ceva ce faci din plăcere.

Am vrut să facem din Diva în bocanci prietena aia a ta care a învățat pe pielea ei, la propriu, o mulțime de lucruri și e mereu acolo să te sfătuiască sau doar să bea un ceai cu tine și să râdeți copios de întâmplările mai puțin fericite.

Ai urmat potecile către multe vârfuri montane din țară. Care a fost cel mai greu traseu pe care l-ai parcus și ce l-a făcut să fie așa?

M: Cred că dificultatea unui traseu nu este data doar de partea lui tehnică ci tine de un cumul de factori: vreme, echipament, dacă ești sau nu odihnit. Cel mai dificil traseu făcut a fost Creasta Nordică a Pietrei Craiului. E cu stâncă, lanțuri, hău în stânga și-n dreapta. Dar mi-a plăcut atât de tare încât nu l-am resimțit ca greu, chiar dacă noaptea petrecută ca sardinele în refugiu a fost cumplită.

Traseul de care îmi amintesc cu ceva strangere de inimă este Creasta Buila-Vânturarița. Eram pentru prima data în acest masiv, nu cunoșteam traseul, eram foarte obosită după o noapte la cort, timpii de traseu s-au dovedit a fi ceva mai lungi decât crezusem și am făcut neinspirata alegere să continui pe o brână în loc de pădure în speranța că ar fi mai scurt. Combinația de pantă cu smocuri de iarbă care-mi suceau gleznele în toate direcțiile am simțit-o mai înspăimântătoare decât Custura Sărății. Am ieșit din traseu cu gândul că Buila este un munte pe cât de frumos pe atât de sălbatic și că nu mă vrea. Între timp am ajuns la sentimente mai bune și îmi doresc tare mult să mă întorc pe potecile sale.

Dintre toți munții pe care i-au luat la pas până acum, ai vreo unul care ți s-a lipit de suflet?

M: Sunt tentată să răspund Craiul pentru că e tehnic, e stâncă, e frumos și impunător. Dar dacă mă gândesc un pic, un loc special în inima mea îl au Bucegii. Mulți ani i-am ocolit pe motiv că-s prea umblați, prea populari, prea invadați și amenajați. Apoi i-am luat la pas și le-am descoperit frumusețea. Bucegii sunt pentru mine definiția rezistenței, sau, pentru că nu am găsit un termen potrivit în Română, resilient. În ciuda invadării cu mașini, despăduriri, construcții, ei încă își păstrează frumusețea.

De anul trecut ai devenit mamă, însă asta, și din câte se vede, acest lucru snu te-a impiedicat să iei iar potecile la pas. Cum e să urci pe munte cu un copil mic?

M: Este o provocare. Fizic și logistic totul se învață din mers sau de pe internet, provocarea este de ordin mental dacă înainte erai persoană care căuta traseele dificile, de creastă. Am fost forțată să învăț să mă bucur de traseele mai scurte, mai ușoare și să văd muntele și de la poalele lui. Am devenit astfel mai flexibilă în planuri și așteptări. Bucuria de a împărți ceea ce iubești să faci cu cineva care abia descoperă lumea este de neprețuit.

Ce trasee montane recomanzi părinților care vor să ia în drumeții și copiii cu ei?

M: Orice traseu care te scoate din oraș. Atât timp cât vremea este bună, orice potecuță poate deveni o încântare. Noi am bătut în formula de trei Bucegii, Craiul, Făgărașul, Munții Mehedinți, Cernei, Maramureșului, Buila și mulți alții. Un loc frumos numai bun de picioruțe mici este Cheile Nerei. Am campat acolo câteva nopți și ne-a plăcut mult.

Cu siguranță sunt locuri pe care ați vrea să le vedeți și trasee pe care să le parcurgeți, mai ales odată cu încălzirea vremii. Așadar, pe unde vă vor duce pașii în lunile următoare?

M: Avem planuri mari pentru perioada următoare. Vrem musai să ajungem în Ciucaș și Măcin. De îndată ce vremea devine prietenoasă și ne luăm un scaun de bicicletă vrem să testăm traseele cicloturistice din Transilvania.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

Să aveți mereu poftă de potecărit, rucsacul să vă fie ușor, boncancii cu dor de ducă și vremea mereu frumoasă.


Noi vă recomandăm cu mare drag să îi urmăriți aventurile Mariei, și nu numai, pe divainbocanci.ro. Acolo veți găsi un loc în care hazul de necaz e la el acacă, iar călătoriile și traseele prin diferite locuri sunt pe lângă familiar descrise.

© text: Andreea Popescu, Maria Radu

© foto: Maria Radu

© foto cover: Daniel Mîrlea

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s