Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Comentariu 1

Șerban Sîmbotelecan: „… cred că unui fotograf de natură nu ar trebui să îi lipsească modestia și să fie sincer în ceea ce face.”

Serban Sinbotelecan - fotografie

Fotograf - Serban SimbotelecanȘerban Sîmbotelecan fotografiază copacii în toată splendoarea lor, arătându-ne sublimul lor în fiecare anotimp, dar și în trecerea de la un anotimp la altul. Iubește natura, în special pădurile, dar și muntele, pe care, ori de câte ori are timp îl vizitează. Ce munte? Orice munte, de care i se face dor, pe care l-a mai urcat până atunci și pe care l-a mai descoperit. Consideră că unui fotograf de natură nu ar trebui să îi lipsească modestia și să fie sincer în ceea ce face.

O foarte bună introducere despre stilul fotografic ar putea spune chiar fotografiile pe care le realizezi, pe care ni le prezinți, dar, cred că mai multe despre tine ne-ai putea spune tu, și despre cum ai început să faci fotografie.

Ș: Începuturile pot să spun că se leagă foarte bine de inițiativa voastră ”Drumeți și drumeții”. Am fost atras de fotografie după ce am început să fac drumeții la munte, dar și prin diverse locuri din țară și din afara țării. Am început să fotografiez acum 10 ani. Am pornit de la fotografiile de vacanță, dar un impuls să fac și altceva mi-a fost dat de imaginile fotografilor pe care îi urmăream și într-o oarecare parte de fotografiile care se publicau pe site-ul cu profil montan Alpinet sau pe alte site-uri de fotografie. Însă foarte mult am fost influențat de un fotograf scoțian, Bruce Percy, plecând de ideile acestuia am pus baze importante în fotografia mea.

Fotografa de natură Kristel Schneider spunea într-un interviu pentru Vision and Nature că “nu ai nevoie să călătorești pe tot globul să găsești subiecte interesante de fotografie. Acestea se găsesc peste tot în jurul tău.” Așadar, tu preferi să fotografiezi mai aproape de casă, prin țară, sau îți găsești inspirația în locuri mai îndepărtate?

Ș: Nu pot să spun ca am preferințele legate în mod deosebit de locuri, ci mai degrabă de anumite subiecte, muntele si pădurea sunt preferatele mele. Am câteva locuri preferate unde întotdeauna mă întorc cu drag la copacii mei. Mi s-a întâmplat să merg în locuri noi, deosebite ca peisaj, și dar să nu îmi găsesc ușor inspirația. Lasă-mă în schimb într-o pădure și nu mă mai scoți de acolo 😊. Odată cu acumularea de experiență, am realizat că îmi găsesc mai ușor inspirația în locurile în care merg mai des și pe care le cunosc ca ”în palmă”. Vorba vine, pentru că am constatat următorul lucru, cu cât cunoști un loc mai bine, cu atât îți dai seama cât de puțin îl cunoști. Vă îndemn să încercați și voi să reveniți într-un loc cunoscut în decursul unui an și să observați schimbările care au loc odată cu trecerea anotimpurilor, cu schimbarea luminii și a umbrelor, a poziției soarelui, cu schimbarea vremii sau a vegetației…

Fotografia de natură înseamnă pe lângă bucuria de a surprinde natura și inocența ei, și ieșirea din zona de confort și, uneori, poate că și asumarea unor mici riscuri. Din experiența ta personală, ce înseamnă ieșirea din acea zonă de confort, dar și asumarea riscurilor?

Ș: Păi cu zona de confort ar fi cam așa… când lumea se întoarce la cort după o tură, tu te pornești ca să prinzi apusul, te întorci la lumina frontalei, dimineața când lumea se întoarce în sacul de dormit… la căldurică, tu îți faci curaj să ieși din sacul de dormit ca să urci undeva să prinzi răsăritul. Sunt și momente când tentativa eșuează, îți găsești motive, că nu e bună lumina sau altele 😊, iar dacă situația se schimbă sari afară ca fript ca mai să prinzi ceva cadre. Să mai amintesc ce ”bine” e iarna să îți bagi picioarele în bocancii înghețați. Acesta este unul dintre riscuri iarna, fotografiatul se poate lasă cu degerături dacă ești imprudent, pentru că ești destul de static când fotografiezi. Însă nu doar răsăritul și apusul oferă oportunități de fotografiere, este doar una dintre prejudecați că doar atunci este bună lumina pentru fotografiat. Vremea ”rea”, în contrast cu ce înseamnă pentru drumețiile obișnuite când nu ai ieși pentru că ”nu ai nimic de văzut”, în fotografie schimbă peisajul și natura complet și arată o altă lume. Trebuie doar să ai ochi ca să o vezi.

Ca fotograf de natură, pe lângă atenția și pregătirea necesară unei drumeții obișnuite, trebuie să îți iei precauții suplimentare pentru că vei umbla pe poteci când turiștii nu se avântă în mod normal. Trebuie să știi cum să îți dozezi energia, având în vedere că iei în plus cu tine echipamentul fotografic, de obicei câteva kilograme în plus. Pe lângă acestea, încerc să nu plec niciodată singur și să merg cu persoane pe care le cunosc bine, cu experiență montană când este cazul. Însă nu îmi place să mă pun și nici pe cei cu care merg în situații neprevăzute sau dificile, așa că pregătesc turele cu atenție pentru a se desfășura totul în siguranță. În altă ordine de idei… urăsc furtunile cu fulgere așa că încerc să le evit pe cât posibil… mai ales când umblu cu trepiedul după mine…

La nivel fotografic, ești genul de persoană care se gândește înainte de a pleca de acasă cam ce cadru ar vrea să surprindă sau odată ce ai ajuns într-un loc lași natura să ți se descopere și o surprinzi atunci pe loc?

Ș: De atâtea ori am schimbat planurile din mers așa că nu pot să spun că merg după planuri bătute în cuie. De multe ori aleg locurile unde merg în funcție de vremea prognozată. Natura poate oricând să te surprindă cu niște momente frumoase, dar la fel de bine mă bucur de o simplă ieșire cu prietenii în natură, așa că nu are nici o importanță dacă mă întorc cu cardul de memorie gol.

Mă opresc puțin la cadrele din categoria Trees din portofoliul tău, deoarece nu am putut să nu observ inocența pe care o transmit, precum și viața și frumosul. Dintre acestea, care ar fi fotografia ta mai de suflet și ce anume o face să fie așa, care e povestea ei?

Ș: Aș spune mai degrabă că par să transmită că în locurile în locurile în care fotografiez totul este imaculat, frumos și neatins, din păcate nu este așa peste tot. Mă gândesc cu tristețe că unele din imaginile mele vor deveni imagini de arhivă în ritmul în care unele păduri dispar din cauza omului. Îmi este destul de dificil să mă opresc doar asupra unei fotografii, pentru că ar trebui să fac o referință la acel moment când am declanșat. Astfel de momente se diluează în memorie, dacă este să vorbim strict de momentul declanșării, cred că e mult mai bine să te detașezi de acele momente și să încerci să vezi cum ai vedea acea fotografie peste mai mult timp. Aș vrea mai mult ca o imagine să rezoneze cu privitorul și acesta să își creeze propria poveste pentru aceea imagine.

În ceea ce privește locurile de fotografiat, îți place să explorezi să descoperi tot noi locuri sau găsești mai inspirative locurile pe care le știi deja, în care ai cunoscut deja natura? Dacă ai astfel de locuri la care te întorci mereu cu drag, care ar fi acestea și ce le face atât de speciale?

Ș: Îmi place desigur să descopăr locuri noi, dar locurile pe care le am la suflet sunt destul de aproape (relativ, căci sunt într-o rază de vreo 200km) și știu că o viață întreagă nu îmi va fi de ajuns ca să le descopăr fiecare colțișor. Pot să enumăr Valea Jiului, care este locul meu natal, Munții Parâng, Retezat, Șureanu, Godeanu, Țarcu, Defileul Jiului, Valea Cernei, una dintre preferatele mele cu Munții Mehedinți și Munții Cernei. Îmi este destul de greu să descriu în cuvinte ce le face speciale, fiecare rezonăm diferit la ce este în jurul nostru, pentru aceasta o să încerc să las imaginile să vorbească și vă invit să vizitați și voi aceste locuri.

La concursurile de fotografie, gen Fotogeografica și Milvus, sunt tot mai multe înscrieri, iar fotografiile din ce în ce mai surprinzătoare. Încotro crezi că se îndreaptă fotografia de natură în România?

Ș: Cred că marele avantaj al celor care sunt atrași de fotografia de natură este că au mai puțin de-a face cu prejudecățile. Acum câțiva ani unele dintre imaginile de acolo poate ar fi fost privite cu mai mult scepticism sau ar fi fost de-a dreptul desconsiderate din cauza anumitor preconcepții despre cum ”trebuie să fotografiem”. Fotografia de natură de la noi și nu numai că are mai multă libertate de exprimare, dar are și avantajul de a ajunge foarte ușor la public acum. Desigur, aceste avantaje vin cu și cu capcane, pentru că lucrurile tind să meargă mai mult spre superficialitate.

Faci fotografie de ceva ani și din interviuri pe care le-am mai avut pentru „Drumeții și drumeții”, am putut vedea că, alături de Dorin Bofan, ai deschis orizonturi către fotografia de natură și cea de peisaj. Din punctul tău de vedere, ce ar trebui să nu îi lipsească unui fotograf de natură înainte de a pleca pe acest drum?

Ș: Îmi place să cred că odată cu felul în care a evoluat fotografia de natură, s-a schimbat și percepția celor care o urmăresc. Mă bucur că am un mic public a învățat să aprecieze și altceva decât imaginile clasice cu un peisaj, mă refer la o imagine de detaliu a unui colț de natură, acest public a învățat să se lase purtat mai mult de simțuri când privește aceste imagini. Poate e un pic idealist, dar cred că unui fotograf de natură nu ar trebui să îi lipsească modestia și să fie sincer în ceea ce face. Cred că cine are ochi să vadă, va vedea, mă refer la public, astfel un fotograf are șanse să obțină aprecieri sincere în ceea ce face. Acestea, pentru mine, sunt mult mai importante decât popularitatea sau cantitatea.

Ce planuri ai, din punct de vedere fotografic, de acum încolo? Ce locuri vei dori să colinzi, ce proiecte ai în minte să realizezi?

Ș: Voi continua să lucrez la seriile mele despre copaci, iar în momentul în care voi considera că anumite serii sunt complete și închegate voi încerca să le adun într-un album fotografic personal și de acolo, de ce nu, poate într-o carte foto.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

Ș: Încercați să ”scăpați” cât mai des în natură, bucurați-vă de liniștea de acolo și păstrați locurile curate și intacte.


Noi aici am prezentat doar câteva dintre cadrele lui Șerban, însă vă recomandăm să îi vizitați site-ul de prezentare al fotografiilor sale, pentru a vă delecta privirea.

© text: Andreea Popescu, Șerban Sîmbotelecan

© foto: Șerban Sîmbotelecan

1 comentariu

  1. Pingback: Silviu Matei: „Prin fotografiile mele încerc să arăt oamenilor cât de importantă este acea sălbăticie de lângă noi.” | drumeți și drumeții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s