Drumeții și povești
Scrie un comentariu

Ciucașul de-a primăvara, iarna

Ciucas - drumetie - fotograf Daniel Mirlea

Dragă drumețule, probabil știi că socoteala de acasă nu e niciodată ca cea din târg și că, uneori (ca să nu spunem în cele mai multe dintre cazuri) planurile își schimbă macazul și, atunci, pe loc, trebuie să improvizezi și să-ți regândești drumeția. Ca tot omul care are nevoie să-și încarce bateriile, ce ne-am gândit noi… hai pe munte (nu la, cunoscătorii știu de ce). După stat, gândit, analizat, răzgândit și tot acest ciclu pus pe repeat, am ajuns la concluzia că dacă tot nu am fost pe Ciucaș să mergem pe Ciucaș. Am consultat vremea, nu se anunța ea prea frumoasă, dar cum de multe ori am pățit să mergem pe munte și meteo să spună una și acolo să spună alta, ne-am zis… vremea se schimbă, deci mergem acolo. Ce nu aveam noi să știm era că vremea se schimba, într-adevăr, dar nu în ceea ce ne doream noi, neapărat.

Cu planuri mari…

… și cu nori prin minte (căci din drumul din direcția Avrig către Brașov, norii făceau un spectacol impresionant deasupra Făgărașilor), chiar și cu idei de fotografie prin cap am zis că de cum ajungem pe munte, cum pornim la drum. Ciucașul, de la baza sa, ne-a întâmpinat cu o vreme schimbătoare, cu fulgi răzleți, cu vânt furios, dar și cu un tablou care avea să ne rămână în minte: o pădure preponderent de confiere cu mici amprente ale primăverii, dar și cu frunze de toamnă pe ici colo, de la foioasele care își făcuseră loc printre falnicii brazi și molizi. […] Ajunși sus la cabană, ne-a întâmpinat o veste poate pe moment rea, dar atât de benefică după aceea: în rețelele Orange și Digi nu este semnal de telefon, iar conexiune de Internet nici atât. Trecuse ceva vreme (de când colindasem în august Făgărașii) de când nu mai fuseserăm izolați de lume (de tentația de a mai citi un e-mail, de a mai posta o fotografie/articol, de a mai citi câte ceva, de a…, de a… etc.).

Din mijlocul primăverii ne-am trezit în mijlocul iernii…

… și asta a fost ceva nou pentru noi, în această formulă de doi. Uitându-ne unul la celălalt și zâmbind în același timp, încă din prima zi, ne-am zis că ceea ce voiam noi nu se va întâmpla prea curând, acele trasee pe care le aveam în minte, dar mai ales acele cadre pe care voiam să le facem. Însă, cu toate acestea ne-am bucurat de ceva mai frumos, cadre de iarnă, în care am surprins sublimul acesteia, acea furie transformată în frumos, acea viață pe care iarna o dă muntelui, o dă brazilor falnici, o dă naturii, în general. De plimbărit nu ne-am plimbărit prea mult, cel puțin nu în prima și în a doua zi, căci vântul bătea cu putere, viscolul făcea în așa fel încât să nu ai vizibilitate de nici măcar jumătate de metru. Dar ne-am bucurat. Nu ne-am bucurat, în schimb, că nu am avut anumite părți din echipamentul de munte cu noi (ca de exemplu, mănușile alea groase de tot și căciulile cu polar – din alea sănătoase, și nici parazăpezile, și nici toate rândurile care mă făceau să fiu o ceapă veritabilă, de obicei), dar am fost un pic mai inventivi și am rezolvat problemele (oarecum, nu în totalitate).

Ca la mama acasă…

… poate și mai bună, mâncarea de sus de la cabana Ciucaș, iar oamenii de aici, ospitalieri și tare dragi. Și tot aici, eu am învățat să joc table, căci nu știam (în curând o să devin maestru… în a-mi lăsa casa goală) și cred că tot de atâtea ori de câte am jucat, tot de atâtea ori mi-am furat-o (mda, nu am avut parte de norocul începătorului până acum).

Tot ca la mama acasă a fost și datul zăpezii. Când cei de la cabană au zis că se întorc pe la ora 20 – 21.00, și deja era trecut bine de 22.00, am început să ne facem griji, mai ales că eram doar noi și încă 3 turiști care stăteau la cabană, fără semnal la telefon și fără prea multe posibilități de a face ceva, mai ales cu o vreme de toată povestea (nu aia fericită, ci varianta ei mai nervoasă), de care v-am tot zis mai sus. La un timp după, am văzut farurile mașinii de teren și oamenii care dădeau aproape neputincioși zăpada de înaintea ei, încercâd să facă urme. Daniel nu a stat prea mult pe gânduri și a plecat să dea zăpada alături de acei oameni a muntelui, care înfruntaseră multe ierni, dar din spusele lor, parcă niciodată nu întâlniseră așa niște zile. Și-a trecut o oră, și-a trecut a doua oră și în aproape 3 ore, pe un drum pe care, în mod normal îl parcurgi în maximum 10 minute pe jos, au ajuns și ei înapoi la cabană. A fost greu, a fost multă muncă înfruntând o furie a naturii, deși frumoasă în fotografii, dar la final, totul s-a șters cu un pahar de vin alb și mâncare tradițională, dimineața devreme, bine trecut de ora 1 jumătate.

Și-am avut…

… (sâmbătă) și parte de un răsărit de poveste, care ne-a făcut, pe amândoi să ne îndrăgostim de un munte: Ciucaș. Măreția stâncilor în lumina blândă a soarelui apărut după atâtea zile de furtună – stânci pe care noi nu le văzusem, chiar dacă stăteam la cabană de miercuri. Eu nu am stat prea mult pe gânduri și am l-am asemuit cu Matterhorn-ul, chiar dacă e așa mult spus, dar asta mi-a venit în minte, iar pentru mine, Ciucaș e un fel de Matterhorn românesc, ca formă a stâncilor, ca frumusețe care mi s-a deschis. A fost o dimineață în care am descoperit toată bucuria aceea de copil, o dimineață în care alergam de ici colo să surprind frumusețea stâncilor și a tot ceea ce mă înconjoară. Aș fi urcat și eu cât mai mult, dar astmul m-a tras de mânecuță și mi-a zis să stau cuminte, cam la fel a făcut și Colț Alb (câinele ciobănesc alb, i-am zis și eu așa, căci nu știu cum îl cheamă) când a venit să mă tragă de pantaloni, parcă zicându-mi stai aici, măi, oricum vei face cadre bune și de aici. De jos, îl urmăream pe Daniel cum se dusese repede sus, la releu, să surprindă stâncile, momentele dimineții, troienele de zăpadă… toată acea natură pe care o putea vedea cu ochii, pe care nu o descoperise până atunci.

Am mai fi stat…

… dar, lung îi drumul Clujului. După micul dejun și vizionat o parte dintre fotografiile făcute, am lăsat cu mult dor în urmă muntele, acel munte care a câștigat un loc în inima fiecăruia dintre noi. La coborâre, o porțiune din drum, zăpada depășea un metru, așadar, am coborât ceva mai greu, dar greul a fost dat la o parte de hohote de râs, căci găseam amuzament în orice de-a berbeleacul sau mișcările de Hopa Mitică pe care amândoi le făceam. Oricum am promis că revenim să stăm o săptămână cu el, pe timp de vară, pentru a ne bucura de priveliști, dar și de natura în sine.


Bine de știut înainte de a pleca pe Ciucaș

Localizare: Carpații de Curbură, Carpații Orientali;

Cazare: ori la cort, ori la cabană în orice anotimp (e deschisă și iarna, aici fiind un loc numai bun de petrecut sărbătorile);

De vizitat: neapărat Tigăile.

Trasee: pentru a vă bucura de arealul Ciucașului, puteți urma unul dintre următoarele trasee marcate;

Faună: ursul, mistrețul, cerbul, râsul, lupul, pisică sălbatică, vulpea, jderul etc.;

Necesar de echipament: neapărat bocanci de munte (protejează bine glezna să nu o ia singură la fugă), haine nu din bumbac (bumbacul reține umezeală și nici nu se usucă bine), bețe (vă vor fi de mare folos, căci sunt unele zone mai nu atât de ușoare), accesorii în funcție de anotimp (+ un buff e mereu bine venit în rucsac, chiar și vara);

De ce ne place nouă: pentru că nu e atât de greu de urcat, deci poți să te bucuri foarte bine de peisajele pe care le poți admira, ici colo, în luminișuri, dar și pentru potențialul său fotografic.

Altele: dacă vreți liniște, dar și confort, Ciucașul e o alegere numai bună, mai ales că la cabană nu este semnal nici pe Orange și nici pe Digi și nici conexiune la rețeaua Internet. Totuși, dacă vreți ca ceilalți să știe ceva de voi, luați-vă o cartelă Vodafone cu voi (asta, în cazul în care deja, nu sunteți pe Vodafone).

© text: Andreea Popescu și Daniel Mîrlea

© foto: Daniel Mîrlea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s