Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Comentariu 1

Zsolt András Szabó: „Atunci când natura se dezvăluie, trebuie să rămâi foarte receptiv, adaptiv, atent.”

Fotografie - Zsolt András Szabó

Fotograf - Zsolt András Szabó

Inspirat de lumea lui Tolkien, dar și de cadrele lui Marc Adamus, Zsolt András Szabó vine cu o abordare de poveste în ceea ce privește fotografia de peisaj și natură. Cadrele sale, atât color, cât și alb-negru, spun povești și îi lasă răgaz privitorului să zăbovească în fața lor și să-și lase gândurile să plece pe acele meleaguri surprinse. Iubește munte, și, din prisma fotografiei, acesta este un loc magic unde câteodată se întâmplă miracole (fotografice). Consideră că orice fotograf dacă neglijează, fie planificarea consecventă, fie flexibilitatea pe teren, are foarte mult de pierdut.

Chiar dacă o foarte bună introducere despre tine ar putea spune chiar fotografiile, totuși spune-ne cine e omul de dincolo de aparat și cum a început să facă fotografie de natură, în special de peisaj?

Z: Din păcate, din totdeauna am locuit departe de munți, însă în acele câteva excursii în care am mers în timpul copilăriei au fost suficiente cât să mă atragă definitiv către aceștia. Aveam și aparat de fotografiat, lucru ce nu era foarte des întâlnit pe vremea aceea. Odată ajuns la facultate, am avut mai mult timp și posibilitate pentru a călători, deci turele montane au devenit din ce în ce mai frecvente. Însă, fără internet, cărți, reviste, aparate digitale și fără alți fotografi în jur, progresul era foarte lent. La un moment dat (prin 2002), odată cu răspândirea Internetului pe la noi, am descoperit, aproape din întâmplare, lumea lui J.R.R. Tolkien; inițial doar niște picturi inspirate după cărțile lui, care m-au impresionat profund, efectul acestora fiind simțit și la ora actuală, după mulți ani. Cam ăsta a fost momentul cheie, după aceea totul a început să devină serios.

Abia dupa câțiva ani de progres lent, am trecut pe digital, după care, am primit încă un impuls mare, odată cu descoperirea lui Marc Adamus (prin 2007), pe care îl consider, incontestabil, cel mai bun fotograf de peisaje din toate timpurile (și va și rămâne așa încă mult timp, probabil). Privind operele lui, am început să-mi dau seama, practic, cum se poate îmbina lumea lui Tolkien cu fotografia de peisaj.

Așa cum muntele nu e pentru toată lumea, și fotografia de natură, la rândul ei, cere anumite caracteristici din partea fotografului care pleacă pe drumul ei. Cere răbdare, cere ambiție, ieșire din zona de confort, creativitate, precum și riscuri, uneori. Ce înseamnă pentru tine riscul când vine vorba de fotografia de natură?

Z: Da… și cere foarte mult timp. Nu prea îmi place să îmi asum riscuri pe munte, mai ales că am și o ușoară frică de înălțimi, ca de exemplu, când ajung la prăpăstii foarte expuse. Totuși, asta poate să fie și un lucru pozitiv, fiindcă mă protejează de pericole. În orice caz, nu cred că merită să facem riscuri pentru o fotografie reușită sau pentru un vârf de cucerit.

Surprinzi adesea muntele în diferitele stări ale sale, când zbuciumat și încetoșat, când linișt și scăldat în razele blânde ale soarelui. Cum vezi tu muntele din prisma fotografiei, dar și a omului care ajunge acolo să-și găsească liniștea?

Z: Oricât de norocos aș fi și oricât de bună viață aș avea, simt periodic (cam la două-trei săptămâni) nevoia de a pleca într-o tură montană. Acolo, parcă, capăt o vedere mai clară asupra vieții mele, parcă pot să diferențiez mai bine ce are importanță în viață și ce nu are. Poate acest lucru are de-a face și cu faptul că muntele e undeva sus, iar când privim de acolo, viața de jos pare ca un mușuroi unde furnicile se tot agită și se grăbesc fără rost. Dar cred că și invers e valabil, dacă aș sta tot timpul pe munte, aș dori să mai revin din când în când jos, căci dacă m-aș îndepărta în totalitate de viața obișnuită, de zi cu zi, nu aș putea să mai fiu creativ.

Văzut din prisma fotografiei, muntele este un loc magic unde câteodată se întâmplă miracole. Pot spune că, uneori și în jurul casei este lumina frumoasă și apar peisaje interesante, dar nu e același lucru. Când se întâmplă pe munte, e cu totul diferit, chiar magic aș putea spune.

La nivel fotografic, ești genul de persoană care se gândește înainte de a pleca de acasă cam ce cadru ar vrea să surprindă sau odată ce ai ajuns într-un loc lași natura să ți se descopere și o surprinzi atunci pe loc?

Z: În cazul meu răspunsul este 100% da la amândouă. Fiecare are o importanță deosebită, eu chiar cred că orice fotograf dacă neglijează, fie planificarea consecventă, fie flexibilitatea pe teren, are foarte mult de pierdut. Eu, de exemplu, petrec foarte mult timp cu planificarea turelor foto. Însă, atunci când natura se dezvăluie, trebuie să rămâi foarte receptiv, adaptiv, atent, și, în același timp, trebuie să mai și frânezi entuziasmul ce apare în asemenea situații, tocmai ca să păstrezi abilitatea de a gândi clar, altfel, ajuns acasă și privind pozele pe monitor poți să te trezești cu o mare dezamăgire.

Deși cu lucrări variate, portofoliul tău ne arată niște perspective aparte despre natură, aș putea spune că o surprinzi în momentele sale intime, când e mai vulnerabilă și mai atrăgătoare vizual. Cum ți-ai defini stilul fotografic?

Z: Da, parcă pun un accent un pic mai mare pe partea estetică decât majoritatea, ceea ce are un rol esențial în artele vizuale. Stilul meu, cum am zis mai sus, e marcat de lumea lui Tolkien. După foarte multă muncă, mi-am dat seama că îmbinarea atmosferei fantasy cu peisaje reale, și asta fără tehnici de montaj din mai multe imagini, e aparent imposibilă. Pentru asta este necesar să ai foarte multă creativitate și imaginație. “Forțarea” realității ca să-ți iasă ceva asemănător cu imaginea pe care o aveai în minte, reprezentarea unui loc real într-un mod diferit față de cum îl văd alții, sau a vedea ceva în peisaj ce nu era acolo fizic și a reprezenta acest lucru într-o imagine – asta înseamnă arta sau fine art.

De asemenea, în fotografia de peisaj o importanță decisivă o are modul de a înțelege și de a reda lumina. Fără o viziune aparte asupra luminii nu sunt șanse, nici pentru estetică, nici pentru originalitate. Chiar dacă originalitatea, imaginația și creativitatea sunt foarte importante – și aș dori tare mult să cred că acestea sunt suficiente pentru o fotografie memorabilă, valoroasă, trebuie să recunosc că, în acest gen fotografic, depindem foarte mult de condițiile de lumină, dar și de spectaculozitatea locației.

Câteodată, extrem de rar, reușim o fotografie excelentă și din subiecte banale, dar acestea niciodată nu se ridică la valoarea unei fotografii la care, parcă, și planetele s-au aliniat perfect, creativitatea e amplificată sinergic și de condițiile de lumină, dar și de aspectul spectaculos al locației.

Texturi, lumini, anotimpuri, puritate, pe toate le putem regăsi în cadrele tale, atât color, cât și alb negru. Alege o fotografie dintre cele realizate până acum, una reprezentativă pentru tine, poate chiar favorită, și povestește-ne despre ea.

Z: Imaginea mea preferată e din Retezat și a fost realizată în noiembrie 2013. Poveste foarte interesantă nu are, am mers doar la fotografiat, ca în numeroase alte cazuri, doar că atunci s-a întâmplat un adevărat miracol, pe care am reușit să-l și valorific din plin. Deocamdată nu cred că am o fotografie care poate să concureze cu acesta,  pentru că este un exemplu bun pentru tot ceea ce am răspuns la întrebarea precedentă, e cea mai reprezentativă pentru mine, e printre cele mai frumoase, dar și printre cele mai creative și sincere din punctul meu de vedere.

Ai fotografii, atât colorate, cât și monocrome. Când anume în procesul fotografic ajungi la concluzia că un anumit cadru va transmite mai mult mesajul pe care îl ai tu în minte în format color sau monocrom?

Z: Fotografia color are întotdeauna importanța primară pentru mine. Când sunt condiții de lumină favorabile pentru color, atunci categoric cadrele vor fi color. În unele cazuri, ajung în alb-negru fotografiile de care sunt foarte mulțumit cu compoziția/abordarea, însă condițiile de lumină nu m-au ajutat suficient. Conceptul de lumină bună nu înseamnă același lucru pentru color și alb-negru. Alb-negru e potrivit la compoziții cât mai simple și mai clare, mai hotărâte, dinamice.

Oricum, de obicei decizia asta o iau în timpul prelucrării, mai puțin pe teren. Câteodată descopăr, ulterior, că unei imagini original prelucrată în color i se potrivește mai bine alb-negru. Evident, la fotografii de tipul “winter minimal”, grafice, le gândesc în alb-negru de la bun început.

Ce planuri ai, din punct de vedere fotografic, de acum încolo? Ce locuri vei dori să colinzi, ce proiecte ai în minte să realizezi?

Z: Nu prea fac planificări pe termen foarte lung, iar evoluția mea fotografică nu depinde foarte mult de locațiile în care mă duc. Am foarte multe idei, din care aleg câte una la momentul potrivit. În principiu, vreau să fac același lucru pe care l-am făcut și până acum, însă, preferabil, la un nivel mai înalt, dăcă reușesc. Aș dori să ajung în Himalaya și să revin în Elveția, și în Tatra, Caucaz, însă majoritatea ideilor mele se îndreaptă spre Munții Carpați, deoarece îi cunosc mult mai bine, ceea ce este un mare avantaj, chiar și în ciuda faptului că sunt mult mai puțin spectaculoși comparativ cu anteriorii menționați.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

Z: Când umblați prin munți încercați să nu lăsați urme după voi, că să rămână totul așa cum este; iar dacă vreți să faceți și fotografie, lăsați deoparte așteptările celorlalți, precum și convențiile și/sau trend-urile care circulă pe diferite pagini web, focusați-vă doar la ceea ce vă place acolo cel mai mult.


Pentru mai multe fotografii ale lui Zsolt, fotografii care spun povești, accesați site-ul personal al acestuia, dedicat fotografiei.

© text: Andreea Popescu, Zsolt András Szabó

© foto: Zsolt András Szabó

1 comentariu

  1. Pingback: Silviu Matei: „Prin fotografiile mele încerc să arăt oamenilor cât de importantă este acea sălbăticie de lângă noi.” | drumeți și drumeții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s