Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Scrie un comentariu

Ioan Ovidiu Lazăr: „Un plus îl are iarna, atât fotografic vorbind, cât și al liniștii pe care ți-o conferă.”

Fotografie - Ioan Ovidiu Lazar

Fotograf - Ioan Ovidiu LazărIoan Ovidiu Lazăr este unul dintre fotografii de natură și peisaj care, deși trăiește la oraș, în Cluj-Napoca, nu ratează nicio ocazie atunci când are timp, să meargă pe munte și să se bucure de ceea ce oferă natura, transpunând asta în fotografie și dezvăluind mai departe celor însetați de frumosul transmis de natură. Colindă munții din țară și dintre toți aceștia, are o relație aparte cu Retezatul, acela fiind locul în care și-a găsit pasiunea aceea care te face să tremuri: fotografia.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și background-ul pe care îl ai și cum ai ajuns să faci fotografie de natură și peisaj?

O: Sunt inginer tehnolog de meserie, lucrez în industria alimentară și anul acesta fac 43 de ani. Drumețiile și fotografia fac parte, relativ recent, din viața mea. Totul a început în vara lui 2011, atunci când împreună cu trei prieteni am hotărât să urcam în Retezat. A fost prima dată când am dormit la cort, prima dată când am urcat pe munte și prima dată când am făcut fotografie de peisaj (acum as denumi-o altfel, cu siguranță). Îmi placea fotografia și înainte, doar am trecut prin toate etapele – călătorie, flori, macro, dar în Retezat a fost altceva, mi-am găsit pasiunea aceea care te face să tremuri.

Ce înseamnă fotografia de natură, respectiv de peisaj natural, pentru tine?

O: Fotografia de natura e ca un vis în care, când te trezesti, ești tot acolo. Ador fotografia de natură, fotografia de peisaj, ador fotografia în general, căci îmi dă o stare de liniște pe care nu am găsit-o altundeva până acum. Îmi plac și cadrele mai intime din natură, minimaliste, însă, în aceeași măsură, îmi plac și cadrele mai largi care redau mareția locului. Mă regăsesc și într-o padure întunecoasă, dar și pe creasta vreo unui munte, și chiar în deșert sau pe malul mării. Toate aste regăsiri ale mele, precum și modul prin care văd eu natura, le puteți regăsi și pe site-ul personal.

Atunci când fotografiezi, care este momentul acela al zilei, sau al anotimpului cu care ești cel mai în armonie și de ce anume?

O: Știi cum e, dimineața sus pe creastă și mai ai vreo două ore până la locul de unde vrei să prizi răsăritul, pornești la 3 – 4 cu noaptea în cap, organismul parcă nu vrea să se miște după un somn scurt în sacul de dormit, ajungi acolo cu o jumătate de ora înainte și aștepți. Ei, momentul acela când apare soarele și se schimbă totul în jurul tău e ceva unic, atunci realizezi unde ești și, tot atunci, uiți de toate problemele din lumea asta. Pe munte toate anotimpurile sunt faine, un plus, din punctul meu de vedere, îl are iarna, atât fotografic vorbind, cât și al liniștii pe care ți-o conferă, probabil și pentru faptul că nu e așa aglomerat.

Din punctul tău de vedere, care este, la momentul actual, statusul fotografiei de natură din România?

O: Fotografia de natură din România este în vizibilă creștere, tot mai mulți pasionați de drumeții și fotografie sunt și odată cu cantitatea apar și cei care se evidențiază cu idei noi, cu un aer proaspăt. Asta duce și la ridicarea ștachetei și un plus de valoare. Cel mai greu e să fii critic cu tine însuți și să poți selecta doar fotografiile cu adevărat valoroase pentru portofoliul personal, dar timpul le rezolvă pe toate și, eu sper, la ce am vazut în ultima vreme, să ajungem la un nivel ridicat, comparabil cu cel de afară.

Împărtășește cu noi una dintre fotografiile tale preferate și spune-ne și care e povestea din spatele ei, ce o face atât de specială?

O: Este foarte greu să am doar o fotografie preferată. Însă, apusul din Rodnei, cu ceață aurie mi-a dat feedback-ul necesar pentru tot ceea ce am realizat ulterior ca fotograf de peisaj, de aceea, e foarte specială pentru mine.

Fotografie preferată - Ioan Ovidiu Lazar

Vlădeasa, Ciucaș, Ceahlău, Rodnei și lista poate continua, colinzi multe locuri și munți. Din fiecare te întorci cu fotografii spectaculoase. Totuși, din toate locurile prin care ai fost care ți-e cel mai de suflet și-ți oferă un spectru larg în ceea ce privește posibilitatea de a face fotografie?

O: Cum am spus și la început, în Retezat am urcat prima dată și acolo mă simt cel mai bine, căci e locul care m-a schimbat atât de mult și căruia îi datorez tot ceea ce am realizat până acum în fotografie. Nu pot să nu menționez și munții Rodnei, ei mi-au dat încrederea aceea în mine, încredere care mă face să ies din casă pe orice vreme cu zâmbetul pe buze. Iar, din afară, pot spune că Dolomiții au și ei locul lor acolo… sunt aparte.

Pe ce coclauri te vom găsi de acum și de unde să ne așteptăm că ne vei mai încânta privirea cu fotografii?

O: Ohoo… sunt  multe coclauri pe care mi-am propus să le abordez în perioada următoare. Pe plan local, să îi spun așa, o să fiu cam în fiecare week-end disponibil prin Carpați, iar pe plan extern continuăm cu proiectul de suflet “Dolomiți” pentru al 5-lea an consecutiv, și parcă și Alpii Elvețieni strigă din nou după mine. Lumea e mare și ai nevoie de timp, bani și voință, în special, să o poți descoperi.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

Respectați natura și ea o să vă ofere momente de neuitat.

© text: Andreea Popescu, Lazăr Ovidiu Ioan

© foto: Lazăr Ovidiu Ioan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s