Fotografi, Fotografi de viață sălbatică, Fotografi români
Scrie un comentariu

Mihai Baciu: „Delta este un paradis al fotografilor de natură.”

Păsări - Delta Dunării - Mihai Baciu

Mihai Baciu - fotograf Mihai Baciu este unul dintre fotografii de wildlife (trd. viață sălbatică) din România pe care îl vei găsi aproape mereu în Delta Dunării, acel loc devenind pentru el acasă. Pe lângă pasiunea sa legată de fotografie, el este și un cunoscut autor de carte din sfera științelor naturii, mai exact, documentând viața păsărilor din mult draga lui Deltă. Iubește Delta și nu se vede fără frumusețile ei, precum nici fără oamenii acesteia, despre care spune că „se ajută reciproc să treacă frumos prin viață”.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și background-ul pe care îl ai și cum ai ajuns să faci fotografie de wildlife?

M: Eu sunt simplu, Mihai Baciu, născut prin Cotnariul vinului moldav și devenit dobrogean de  multă, multă vreme. Imediat după anii de după revoluție, am intrat în munca de ecologist, muncind 10 ani la nou înființata Rezervație a Deltei Dunării. Acolo am făcut cunoștință pentru prima dată cu tot ceea ce ține de Deltă, de la oameni, probleme, peisaje și, mai ales, natură. În 1996 am avut șansa de a face un stagiu de pregătire în domeniul turismului ornitologic în Franța, în Parcul Ornitologic Marquenterre, acolo unde am prins cu adevărat microbul observării păsărilor. Odată contaminat, nimic nu a mai reușit să-mi capteze mai mult atenția decât noua pasiune. Trecerea la organizarea de tururi de birdwatching (trd. arta de a privi păsările) în Delta Dunării fiind, cumva, ceva logic ce urma să se întâmple. Apoi, văzând la mulți dintre turiștii mei tunurile (notă, teleobiective și super-teleobiective), precum și aparatele foto… microbul observației păsărilor a trecut, așadar, și în domeniul fotografiei. Iar, cât despre restul… a devenit poveste.

Pe lângă faptul că ești fotograf al vieții sălbatice din Delta Dunării, ai scos și două volume despre aceasta până acum, unul chiar de curând, “Păsări din Delta Dunării și împrejurimi – ediția a III-a”. Ce înseamnă pentru tine Delta Dunării?

M: Așa e, de curând am scos și un al treilea volum al “Păsărilor din Delta Dunării și împrejurimi”, o carte absolut necesară pentru cei dornici să învețe despre zburătoarele din jurul nostru, cu precădere din Deltă, după cum îi spune și numele. Cât despre Deltă, aceasta este un tărâm de vis pentru viețuitoare, iar mie, și nu doar, oferă cele mai multe și mai variate exemplare de zburătoare. Îmi oferă, ca într-o gradina zoologică în aer liber, tot ceea ce-mi doresc, de la răpitoare, la păsări de apă, de la scufundătoare, la păsările cele mai mici și mai viu colorate. Este un paradis al fotografilor de natură, fiecare anotimp oferind alte și alte culori, specii, peisaje, iar în toate acestea păsările și animalele sălbatice fiind integrate perfect. Și, Delta înseamnă viață, înseamnă locul unde sunt aproape zilnic; face parte din viața mea, de aici îmi iau liniștea și neliniștea, precum și echilibrul de care am nevoie să merg mai departe.

Cu toții avem câte un loc la care ne întoarcem iar și iar, care ar fi acel loc pentru tine din Deltă și ce anume te face să te reîntorci de fiecare dată la el?

M: Delta este imensă. E un complex de lacuri, canale, o junglă pe care dacă ajungi să o cunoști nu te mai saturi să o vizitezi indiferent de anotimp. Am câteva canale care mi-s dragi, am lacuri care mă liniștesc și mă umplu de energie, dar am cu adevărat un loc în care mă duc cu drag mereu și mereu, iar locul acela se numește Mila 23, unul dintre frumoasele sate deltaice. E un loc special, între ape, cu pescari și  bărci, cu pelicani ce stau în fața caselor, printre  pescari, e  locul unde mă întorc mereu cu un mare drag.

Că tot vine primăvara și multe specii de păsări revin în Deltă, care ar fi printre cele mai interesante de surprins în cadre și ce anume le face așa?

M: Offf… da’ e greu de răspuns aici. Fiecare pasăre spune ceva, are un ceva care te atrage. Dar, între toate aceste tentații, am câteva păsări care-mi plac mai mult, sau mai bine spus, le aștept parcă mai mult ca pe altele. Primul pe listă, totuși, e uliganul pescar (Pandion haliaeetus). E un vultur care pescuiește, de o frumusețe aparte și un stil de pescuit absolut demențial de frumos. E o pasăre pe care o aștept mereu ca pe un oaspete drag.

Cum orice fotograf are o fotografie preferată a sa, cu o poveste în spate, a ta care este?

M: Cele mai emoționante fotografii pe care  le-am făcut în Deltă nu au fost realizate la păsări, iar preferata mea este una cu… o pisică sălbatică. Navigam pe un  canal împreună cu doi scoțieni când am văzut ceva traversând apele. Prin binoclu am văzut că e o pisică sălbatică ce înota ținând în gură doi pisicuți, aceasta accelerând de teamă că  voi veni către ea. Am oprit imediat vaporul și, curgând lin pe apă ne-am apropiat de copacul unde am văzut că pisica mamă a urcat cu puii ei. Imediat am zărit-o cum încerca să-și bage puii într-o scorbură, aceștia, nerealizând pericolul, tot ieșeau din trunchiul mâncat de carii și vreme. Am făcut repede câteva cadre cu pisica și pisoiașii, cu toții erau uzi, zbârliți și atât de firavi. Am avut cele mai puternice emoții din viața mea de fotograf și nimic nu a egalat încă acea senzație. Știu că am salvat fotografiile pe trei suporturi diferite ca nu cumva, din greșeală, să le pierd.

Cu siguranță Delta Dunării nu înseamnă doar specii de păsări, plante, ci și locuri aparte și oameni. Cum sunt oamenii Deltei?

M: Oamenii Deltei, hmm… e greu de spus. Sunt ca peste tot, doar un pic mai atenți la ziua de mâine. Viața de aici nu e ușoară, iar oamenii au trebuit să se adapteze la condițiile mediului. Să nu uit, ei aduc totul cu barca, vaporul, șlepurile – cam tot ce e în Deltă e adus pe ape. De ape depind și ei, uneori inundațiile îți amintesc că totul depinde de acest lichid vital. Tot din apă, își iau și pestii care le aduc hrană și un anumit nivel de trai. Din fericire, în ultimii ani, turismul a început să le schimbe viețile, tot mai mulți pescari au început să plimbe turiștii cu bărcile lor mai vechi sau mai moderne și, astfel, pescuitul devine doar o activitate secundară pentru ei. Iarna, toate satele Deltei sunt izolate, totul e înghețat și, iată, adaptabilitatea devine atât de necesară.

Oamenii Deltei sunt frumoși tocmai și prin mixtul de etnii și culturi care există aici, români, lipoveni, ucraineni, greci, turci, tătari și bulgari. Doamne, ce amestec de etnii care beau, mănâncă și se bucură de sărbatori împreună, sau se ajută reciproc să treacă frumos prin viață.

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”.

M: Le doresc tuturor celor care vor citi aceste rânduri să descopere natura și liniștea, în special, Delta cu amețitoarele ei canale, precum și jungla de aici cu păsările ei. Totodată, le doresc să găsească aici o liniște pe care o cautăm fiecare dintre noi. Și, să nu uite că avem aici un loc atât de frumos și fragil, un loc ce merită păstrat curat, nealterat, tocmai pentru a ne putea bucura de el cât mai mult. Eu vă invit în vastul meu birou numit Delta Dunării.

© text: Andreea Popescu, Mihai Baciu

© foto: Mihai Baciu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s