Fotografi, Fotografi de natură/peisaj, Fotografi români
Scrie un comentariu

George Păncescu: „… natura a ajuns pentru mine mai mult decât o pasiune, devenind un stil de viață fără de care nu cred că aș rezista.”

Retezat_Taul Portii - A pe(e!a)k

fotograf natura - George PancescuGeorge Păncescu este primul fotograf de natură care a acceptat provocarea mea de a răspunde câtorva întrebări cu privire la legătura sa cu natura, legătură în care și-a făcut loc și fotografia. Locuiește în Brașov, alegând acest oraș tocmai pentru a fi mai aproape de munții lui dragi, Bucegi și Făgăraș. Fotografiile sale surprind prin complexitatea sentimentelor pe care le transmit, și te fac, ca pentru un moment să lași puțin în spate cotidianul și să te transpui în acel loc, sau în acea stare  cu care ai făcut cunoștință.

Poți să ne spui câteva lucruri despre tine, explicând, totodată, și background-ul pe care îl ai și cum ai ajuns să faci fotografie de natură?

G: Sunt o persoană introvertită și foarte timidă, o combinație perfectă de altfel! Așa am fost dintotdeauna și, deși am încercat să schimb unele lucruri, am ajuns într-un final să accept acest fel de a fi, și chiar să îl îmbrățișez. O persoană rațională de altfel, axată pe științe exacte și pasionată, în special, de programare am ajuns să lucrez în domeniul IT unde îmi ocup timpul în sfera arhitecturii software; deși pasiunea mea față de programare persistă în continuare, de-a lungul anilor, orientarea mea către aceasta lume tehnică a început să scadă. Încet, încet, am ajuns să fiu atras de partea spirituală și filosofică a lucrurilor, resimțind din ce în ce mai mult nevoia de a lăsa în urmă acea lume mecanică în care simțeam că nu îmi găsesc locul nicicum.

Atunci am descoperit natura – un mediu care îmi oferea acel mult-dorit sentiment de apartenență și care mă ajuta să las în urma totul și să mă bucur de liniștea oferită. Munții au devenit evadarea mea săptămânală, motiv pentru care am și ales să locuiesc în Brașov, un oraș înconjurat de munți și natură. Așadar natura a ajuns pentru mine mai mult decât o pasiune, devenind un stil de viață fără de care nu cred că aș rezista; urmând un curs firesc, fotografia a venit ca o completare a acestui stil de viață, permițându-mi să capturez în imagini o parte din bucuria pe care o simțeam în momentele în care eram pe munte. La început fotografiam doar pentru mine, colectând amintiri din zone frumoase; însă pe parcurs am realizat că aceste imagini ar putea trezi și în alții acea bucurie față de natură, îndemnându-i să iasă din casă și să o exploreze cât mai mult. Abia în acest moment am început să iau fotografia în serios, încercând să descopăr modalități prin care să exprim și să transmit cât mai bine ceea ce simțeam.

Ce anume te inspiră în fotografia de natură?

G: Nu știu dacă există un element propriu-zis pe care să îl pot defini ca și sursă de inspirație… cred că este vorba mai mult de starea de spirit în care mă aflu. De fiecare dată când pășesc pe munte, sunt copleșit de o suită de trăiri interne care sunt greu de pus în cuvinte – cei care iubesc cu adevărat muntele și natura, în general, sunt convins că înțeleg foarte bine. Aceste trăiri, corelate cu peisajele care mă înconjoară reprezintă cel mai adesea drive-ul din spatele fotografiilor mele.

Orice fotograf are o fotografie preferată a sa, cu o poveste în spate, a ta care este?

G: Cred că cel mai dificil lucru pe care i-l poți cere unui fotograf este să aleagă cea mai bună fotografie a sa. Însă cum observ că aici e vorba de fotografia preferată, care nu este neapărat și cea mai bună fotografie din portofoliu, o să pot răspunde cu ușurință. Este vorba despre fotografia pe care am intitulată “When everything is clear…” (trd. “Când totul este clar…”). A fost realizată într-unul din momentele mai puțin plăcute din viața mea, în care gândurile negative reușiseră să pună stăpânire pe mine, și nu reușeam nicicum să revin pe linia de plutire.

Cum natura este singurul loc în care mă simt confortabil și în care pot lăsa în spate grijile cotidiene, am ieșit la o plimbare într-una din pădurile apropiate Brașovului. Nu știu dacă este doar o coincidență sau e mai mult decât atât, dar în acele momente am simțit cum totul devine clar și gândurile apăsătoare care păreau să nu se mai termine și-au găsit deodată liniștea. Multitudinea de trăiri din acele clipe, precum și pădurea care mă înconjura – de altfel întunecată și ea, la fel ca și mine, au dus la crearea acestui cadru: o cărăruie mică care se desfășura lin sub razele puternice ale soarelui de amiază, conducându-mă în adâncurile private de lumină ale pădurii. Procesarea, deși una neconvențională, a fost special aleasă pentru a surprinde cât mai bine intensitatea trăirilor de moment.

Favorite photo - When everything is clear

Am observat printre albumele tale foto, cadre, atât din Scandinavia, cât și din România, de aici în special din Retezat. Ce înseamnă acest munte pentru tine și ce te face să vrei să îl revizitezi iar și iar?

G: Deși munții Retezat sunt cu totul deosebiți și îmi plac enorm de mult, trebuie să mărturisesc că munții mei de suflet sunt Bucegii. I-am vizitat de atât de multe ori, și totuși, nu mă satur niciodată de ei. M-am întrebat adesea ce anume mă atrage la acești munți și de ce simt nevoia să revin atât de des la ei, însă nu am reușit să găsesc un răspuns concret. Fiecare pas făcut în acest loc îmi schimbă total starea de spirit și mă face să mă simt cu adevărat acasă – de fapt aș putea spune că mă simt mai acasă decât oriunde. S-a format o conexiune care trece dincolo de bariera vizuală/materială, mergând mai mult înspre partea spirituală, cu toate că este muntele care mi-a dat cel mai mult de furcă (avalanșe, urși etc.). Surprinzător este faptul că deși este locația mea de suflet, îmi este foarte greu să o surprind în imagini – pun asta pe seama emoțiilor care mă copleșesc atunci când îi calc pragul, și care îmi fac aproape imposibilă concentrarea pe fotografie.

Care sunt planurile tale, atât de drumeții, cât și de fotografie de aici încolo?

G: Legat de drumeții, ele sunt la “ordinul zilei” pentru mine – rare sunt weekend-urile care mă prind în casă, nici vremea rea nereușind să mă oprească din a ieși în natură. Pentru acest an, îmi doresc foarte mult să parcurg creasta Făgărașului și creasta Pietrei Craiului. Pe lângă acestea, voi revizita, bineînțeles, și locații dragi mie din munții Bucegi, Retezat, Rodnei și Ceahlău.

Din punct de vedere al fotografiei, voi încerca să îmi dedic mai mult timp turelor cu specific fotografic. Din această perspectivă, îmi doresc mult să explorez cât mai mult zona munților Ciucaș, inițial cu scopul de a surprinde frumusețile ei și de a-mi dezvolta viziunea artistică, iar mai apoi de a pune bazele unui proiect (consider că proiectele fotografice ajută foarte mult și sunt chiar necesare în evoluția unui fotograf, ele reprezentând o modalitate de, dezvoltare a unei viziuni neconstrânsă de limitele unui singur cadru).

Un mesaj pentru cititorii “Drumeți și drumeții”?

G: Ce pot să vă spun decât: ieșiți în natură, bucurați-vă de ea și cel mai important, învățați să o respectați așa cum se cuvine. Cărări bătute vă doresc, iar celor pasionați de fotografie, o vreme capricioasă! 🙂

© text: Andreea Popescu, George Păncescu

© foto: George Păncescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s