Drumeții și povești
Comentariu 1

Cozia – un munte mic, cu o personalitate mare

Ceata peste natura

Țin minte că atunci când eram încă țânc la mama, bunicul îmi tot spunea că munții mici sunt, uneori, cam cei mai greu de cucerit. În stilu-mi caracteristic de atunci, nu îl credeam, căci urcam pe Oușorul într-o clipită fără să îmi dau duhul când ajungeam sus. Anii au trecut, iar anul trecut, cam pe vremea asta vorbele bunicului m-au ajuns: am găsit muntele mic care m-a făcut să mă opresc din 5 în 5 minute să-mi mai trag sufletul. Așadar, după ce mitul a fost demitizat, să vă povestesc, de fapt, aventura prin care am ajuns să îl demitizez.

Nehotărâți ca vremea, da’ până la urmă…

… ne-am hotărât să plecăm spre Cozia, într-o zi de sâmbătă cu noaptea în cap. Drumul din Cluj-Napoca până în Călimănești nu a fost prea vesel, căci fiecare era tăcut în scaunul său moțâind nevoie mare. Pe la 12 și un pic am coborât în stația cu pricina, eu mai să lovesc pe cineva cu bețele atașate rucsacului, iar Daniel preocupat să vadă pe unde o luăm. El mai fusese prin zonă, eu nu. Și-am mers așa pe jos până la mănăstirea Turnu, așezată atât de frumos lângă Olt. Un sfat, să aveți grijă să nu vă lăsați cufundați în gânduri, căci semnele de circulație de pe podul înspre Turnu sunt la înălțimea potrivită de a da cu capul (zice omul pățit). Se simțea o adiere blândă de primăvară, care pe lângă plăcerea pe care o aducea, mai aducea și câte o rafală pe praf de pe drum. Ajunși acolo, după o scurtă pauză de admirat bisericuța mănăstirii (mai mult eu, ce-i drept), am plecat pe potecă în deal urmărind traseul:

(Gara Turnu)   –  Mănăstirea Turnu  –  Șaua „La Troiță”  –  Muchia Scorțaru  –  Cabana Cozia

După vreo 20 de minute de mers, minunea m-a pălit, mi s-a făcut foame, iar căldura a contribuit și ea cu o stare de somnolență, noroc cu aparatul de fotografiat și  natura care m-au ciupit și mi-am revenit în fire. […] Și, l-a un moment dat, în plină ascensiune, primăvara atât de frumos începută la Turnu s-a preschimbat într-o iarnă turbată, cu viscol și vânt, care mă debusolau și mai mult, mai ales că pentru mine era prima experiență a mea de acest gen, după diagnosticul de astm (mai multe despre cum e să fii omuleț cu astm și să te încumeți și pe munte am scris pe Diva în Bocanci– nouă ni-s dragi tare fetele de acolo, să aruncați un ochi și pe la ele, vă rugăm). Așa că, pentru vremea aceasta e mai mult decât recomandat să mai ai ceva haine în rucsac (nu tot dulapul, dar măcar un polar și/sau softshell, acum depinde și cât de friguroși sunteți).

cu un gâfâit, cu încă vreo câteva poze am ajuns…

… aproape de cabană. Ne-am așezat nițel pe un dâmb și am început să privim natura, să privim zarea și parcă simțeam cum bateriile încep să se încarce tot mai mult și cheful de viață revine aproape instant. Câtă frumusețe ni se deschidea în fața ochilor, nu ne venea că credem (mai ales mie, care eram pentru prima dată în acele zone ale județului Vâlcea). Și-am ajuns la cabană, iar acolo am dat peste niște oameni de-a dreptul minunați care au acea putere de a te face să mergi și numai pentru ei până acolo sus. Așadar, dacă nu mă credeți pe cuvânt vă invit să mergeți până acolo să beți un ceai de mentă (din frunze din grădină) sau un vin fieat, să mâncați un borș bun cu multe legume și un pic acrișor, fix atât cât trebuie, pe lângă care să adăugați și o friptură cu cartofi piure. Știu, știu, nu am mers pe munte să ne îmbuibăm, dar așa ceva nu trebuie ratat. Însă, nu vă spun mai multe, ca să nu distrug toată surpriza.  […] Și dacă așa ne-a primit Cozia în martie, în toamnă chiar de ziua noastră lucrurile au fost presărate de o aventură ca la carte.

Un drum uitat de lume, o înfundătură și clasicul la mulți ani…

Așa ne-am nimerit amândoi că suntem născuți în octombrie la diferență de doar 2 zile. Și ce am zis, dacă tot e ziua noastră, unde am putea merge în altă parte decât pe Cozia? Zis și făcut, numai că eu după o răceală nu mai eram în deplinătatea forțelor fizice și am zis să căutăm o nouă variantă de a ajunge sus. Zis și făcut, Google-ul aproape atotștiutor ne-a indicat un drum pe care, cică se poate merge și cu mașina… dar nu asta conta, ci că plecam de la ideea că era mai ușurel de făcut. […] Și când am ajuns și am văzut ce drum e, traseul pe la Stânișoara mi se părea floare la ureche. Era la propriu un traseu uitat de lume, bine, nu chiar de toți, urmele mari ale roților de utilaj încă erau proaspete. Și-am început să urcăm, și ne tot opream, și de oboseală, dar cine să recunoască, să facem fotografii, căci toamna colorase atât de minunat pădurea, încât îți venea să o iei pe toată în brațe.

când de ziua ta primești cadoul neașteptat, o…

… mașină de offroad cu încă doi oameni veniți pe același drum indicat de Google care voiau să urce până sus la cabană. Ne-au luat și pe noi, probabil au văzut că am făcut puppy eyes și așa, ne-am trezit în spate, într-un tip de portbagaj… dar urcam colosul care nu se mai termina, cu mașina. La unghiurile de aproape 90 de grade, îmi ziceam în minte că mai bine mergeam pe jos, dar… cum nu toate minunile durează, a venit și marea înfundătură, de care nu au mai putut trece nici ei cu mașina (oricum, le mai mulțumim și pe această cale, dacă or ajunge să ne citească). Așa că, au făcut cale întoarsă, iar noi ne-am dat binețe și am luat-o iar la pas, căci de la adrenalină prinseserăm un curaj și aveam chef de mers, chit că norii se apropiau cam tare, iar ziua se micșora vâzând cu ochii. […] La cabană aceeași atmosferă de acasă, iar pe stânci aceleași capre negre pe care ne-am încumetat să le urmărim tiptil pentru a le surprinde în cadre; și-am reușit.

[…] A doua zi, după un răsărit cam zgârcit și o fugă de ici pe colo pe stânci după capre negre și ceață, am plecat înapoi către așa-numita civilizație, dar nu pe drumul pe care am venit, ci pe cel care duce spre mănăstirea Stânișoara. E abrupt pe alocuri, dar te întâmpină niște frumuseți pe care merită să le savurezi din plin.

Cam asta-i Cozia așa pe scurt. Ar fi atâtea și atâtea de spus despre acest loc, căci nu mi-ar ajunge pagini întregi, însă unde ar mai fi acel impuls de curiozitate pe care să vi-l stârnim ca să vizitați acele locuri?


Bine de știut Înainte de a pleca pe cozia

Localizare: Parcul Național Cozia, partea central-sudică a Carpaților Meridionali;

Cazare: ori la cort dacă e vară, ori la cabană în orice anotimp (e doar 25 de lei/patul);

De vizitat: mănăstirile Turnu și Stânișoara, precum și arealul parcului;

Trasee: 9 trasee turistice (marcate);

Faună: urs, râs, pisică sălbatică, capre negre, căprior ș.a.;

Necesar de echipament: neapărat bocanci de munte (protejează bine glezna să nu o ia singură la fugă), haine nu din bumbac (bumbacul reține umezeală și nici nu se usucă bine), bețe (vă vor fi de mare folos, căci sunt unele zone mai nu atât de ușoare), accesorii în funcție de anotimp (+ un buff e mereu bine venit în rucsac, chiar și vara);

De ce ne place nouă: în special pentru potențialul fotografic, dar și pentru frumusețea drumeției în sine, deoarece orice traseu ai alege, Cozia te întâmpină cu păduri care spun încă povești prin felul copacilor înălțați către cer.

Altele: dacă aveți copil și vreți să rămâneți peste noapte la cabană, veți găsi condiții cât să nu duceți dorul de acasă (dacă aveți ceva materie primă, puteți găti la bucătărie mâncarea pentru junior, iar cu puțin noroc și sunat înainte puteți sta și în camerele cu două paturi, cât să aveți și necesarul de intimitate pentru a-l îngriji). Plus, dacă mergeți până sus cu animalul de companie (cățelul) să știți că veți putea înopta cu tot cu el la cabană, acolo găsindu-i și ceva prieteni de joacă (sunt câțiva câini pe care îi găsiți acolo sus, numărul lor variază – sunt destul de prietenoși).

© text: Andreea Popescu și Daniel Mîrlea

© foto: Daniel Mîrlea

1 comentariu

  1. Pingback: Cozia. Un munte și două anotimpuri. – rotundperfect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s